Spovedania Catincai de Lala publicat la 10.10.2013
Spovedania Catincai
     Cand timpul isi desface
secundele de viata
suntem iar prizonierii
ce singuri s-au legat
cu demonii in hora
pacatelor ce soarta
le tese iarasi maine
din vremea ce-a plecat.

     Cu judecata mintii
ieri am umbrit vesmantul
ce prin nascare-n lume
din neam l-am imbracat
vesmant tesut din ita
durerilor strabune
si vitejiei celor
ce viata-n dar i-au dat.

     Am plans o mama care
isi merita durerea
si-am rastignit un tata
destoinic si intelept
imi iarta dar parinte
orbirea si mahnirea
povara suferintei
din cugetul nedrept.

     Traim dar iluzoriu
mereu o alta viata
purtam doar prin secunde
pecetea-n alte sorti
povara ce in suflet
ne aduna laolalta
e poarta catre un maine
ce naste zori de vieti.

     Eu astazi rup pecetea
ce-am zamislit o data
cand am pierdut in secoli
secunda unui vis
un gand de fericire
si dragoste de viata
crampei de vesnicie
si albastru necuprins.

     Ierati-mi frati de suflet
povara necredintei
si rogu-va iertati-mi
durerea ce a brazdat
in cute de tristete
povestea grea a mintii
ce-a intunecat o clipa
un cer al biruintei
si un neam ce mandru poarta
un suflet luminat.

     Cand pierdem adevarul
ne schilodim simtirea
lumina ce ne leaga
de cantul cel ceresc
orbecaind prin lume
ne ratacim menirea
si-n inchisori cumplite
traim doar vechi pareri.