Hara de Omraam Michael Aivanhov publicat la 25.01.2009
Hara
     Sistemul nervos simpatic e compus din centrii care se etajaza de la creier pâna la baza maduvei spinarii si dintr-o parte periferica, constituita dintr-un ansamblu de nervi si ganglioni uniti între ei printr-o retea de fibre nervoase numit plexuri.
Plexul solar, situat la nivelul stomacului, este unul dintre ele.
Ganglionii sistemului simpatic se repartizeaza astfel:
- 3 perechi de ganglioni intracranieni amplasati pe traseul nervului trigemen.
- 3 perechi de ganglioni cervicali în relatie cu inima.
- 12 perechi de ganglioni dorsali în relatie cu plamânii si plexul solar
- 4 perechi de ganglioni lombari în relatie cu plexul solar si, prin plexul solar, cu stomacul, intestinul subtire, ficatul, pancreasul, rinichii.
- 4 perechi de ganglioni sacrali în relatie cu rectul, organele genitale si vezica.
Acestia fac în total 26 de perechi.
Acest numar, 26, nu este un numar oarecare.
Un kabalist va va spune ca este numarul celor 4 litere ale numelui lui Dumnezeu.
E extraordinar sa constatam ca numele lui Dumnezeu e construit dupa aceleasi legi ce conduc structura sistemului simpatic! Cele doua grupe de 3 perechi de ganglioni intracranieni si cervicali sunt în legatura cu lumea divina, ei corespund partii psihologice a naturii.
Cei 12 perechi de ganglioni dorsali sunt în legatura cu lumea spirituala; ei corespund partii fiziologice ale naturii.
Cele doua grupe de 4 perechi de ganglioni lombari si sacrali sunt în legatura cu lumea fizica; ei corespun partii anatomice ale naturii.
     Sa studiem fiecare dintre aceste grupe mai în detaliu:
2 x 3 perechi de ganglioni intracranieni: 3 este numarul Divinitatii.
Este numarul Kabbalei, pentru ca, Kabbala ne releva factorii, principiile care actioneaza în univers. Kabbala raspunde la întrebarea "cine": cine a creat? cine actioneaza?
12 perechi de ganglioni dorsali: 12 este numarul Naturii condusa de astri; este numarul astrologiei (cele 12 constelatii zodiacale), care studiaza influentele corpurilor celeste, functiile organelor corpului cosmic.
Astrologia este în legatura cu circulatia si respiratia.
Punctul vernal, de exemplu, retrogradeaza un grad la fiecare 72 de ani; ori, 72 este de asemenea numarul batailor inimii pe minut.
Pentru respiratie, norma este de 18 miscari pe minut, si 18 este un sfert din 72. Astrologia raspunde la întrebarea "când"?
2 x 4 perechi de ganglioni lombari si sacrali: 4 este numarul alchimiei, pentru ca reprezinta cele 4 stari ale materiei: pamânt, apa, aer si foc.
Alchimia raspunde la întrebarea "ce"?
     Cele 26 de perechi de ganglioni ale sistemului simpatic sunt deci divizati în 5 grupe.

Aceste 5 grupe de ganglioni sunt legate de 5 virtuti reprezentate de pentagrama: puritate, dreptate, dragoste, întelepciune si adevar.
- Puritatea este legata de cele 4 perechi de ganglioni sacrali ce constitue baza lantului de ganglioni, pentru ca puritatea este baza, fundamentul.
- Justitia corespunde celor 4 perechi de ganglioni lombari (situati în regiunea rinichilor, la care e legata Balanta , simbolul echilibrului), în relatie cu toate organele nutritiei: stomac, ficat, intestin, etc...
Din cauza ca omul nu se stie hrani cum trebuie, echilibrul este rupt, platanele balantei sunt dereglate si necazurile ce urmeaza reveleaza ca justitia trebuie sa intervina pentru a restabili ordinea.
- Dragostea este legata de cele 12 perechi de ganglioni dorsali.
Dragostea este o forta care ne dilata (si aceasta dilatare se regaseste în miscarile respiratiei), care ne leaga de toate fiintele, de tot universul, rezumat de cele 12 constelatii ale zodiacului.
- Întelepciunea este legata de cele 3 perechi de ganglioni cervicali care prin intermediul nervilor cardiaci sunt în relatie cu inima, pentru ca adevarata întelepciune vine din inima.
- Adevarul este legat celor 3 perechi de ganglioni intracranieni, pentru ca adevarul este în vârf, este scopul de atins, este deasupra tuturor. Adevarul, întelepciunea, dragostea, dreptatea si puritatea ne pot pune în contact cu toate fortele armonioase din univers de la care primim binecuvântari. Fiecare virtute amelioreaza functionarea ganglionilor si organelor de care e legata, în acelasi fel în care fiecare greseala împotriva acestor virtuti deranjaza functionarea lor.
     S-a crezut mult timp ca nu exista nici o legatura între creier si sistemul simpatic.
În zilele noastre se stie ca aceasta relatie exista, si este chiar foarte strânsa.
Creierul nu poate actiona direct asupra organelor, ci actioneaza prin intermediul unui conductor, care e marele simpatic si al carui cel mai important centru este plexul solar.
Initiatii lucreaza la a constientiza legatura dintre plexul solar si creier, pentru ca o data realizata constient, totul devine usor: prin intermediul plexului solar, ei pot sa ajunga sa-si controleze si sa-si reînsprospateze organele corpului lor fizic.
Exista o legatura între starile psihice si starile fizice.
Tristetea, de exemplu, actioneaza asupra cailor simpatice, care, având un rol vasoconstrictor, începe sa contracte sistemul arterial.
Aceasta contractie produsa de tristete, împiedica deci circulatia sângelui, si, prin urmare, de asemenea, si digestia, respiratia, etc...
Ne simtim, deci, comprimati, saraciti, abandonati. Nu e chiar asa, dar e o impresie ce ramâne.
Pentru a pune în actiune, în sens invers, nervii care dilata, trebuie sa apelam la bucurie, dragoste, si, în fiecare dimineata, la trezire, în loc sa ne gândim: "Nu mai am bani, iubita mea ma înseala, n-am primit scrisorile pe care le asteptam..." trebuie, din contra, sa ne straduim sa avem o gândire pozitiva.
În fiecare dimineata, trezindu-se, un adevarat discipol gândeste asa: "Domnule Dumnezeu, Creatorul nostru, Îti multumesc ca m-am trezit în viata, sanatos, putând sa respir, sa merg, sa cânt, sa privesc, sa aud... pentru ca acestea sunt comori inestimabile."
Trebuie sa ne sculam bucurosi, multumind Domnului. Daca oamenii îmbatrânesc atât de repede, este din cauza ca nu stiu cum sa cheme în fiecare zi bucuria.

     Plexul solar e un centru extrem de important si trebuie sa evitam tot ceea ce ar putea sa îl contracte, pentru ca el întretine mai departe contractia vaselor de sânge si diferitelor canale ale organismului.
Si când sângele sau celelalte lichide circula prost, se formeaza depozite care, cu timpul, sfârsesc prin a provoca tot soiul de probleme.
Ceea ce perturba mai mult plexul solar sunt manifestarile dezordonate ale corpului astral: frica, furia, gelozia, dragostea pasionala.
Si cum plexul solar e un rezervor de forte, consecinta acestor dizarmonii e o demagnetizare totala.
Când simtiti un frison sau un soc, imediat veti fi golit de forte, picioarele nu va mai sustin, mâinile va tremura, capul va este vid.
Aceasta semnifica ca plexul vostru solar si-a epuizat fortele.
Plexul solar poate sa se goleasca, dar poate sa se si umple, este chiar ceea ce discipolul trebuie sa învete: cum sa-si umple plexul solar.
Va voi da câteva metode.
Fiecare arbore e un rezervor de forte nascute din soare si pamânt, si putem sorbi aceste forte.
Alegeti un arbore mare, asezati-va cu spatele la el puneti mâna stânga la spate, cu palma pe trunchiul arborelui; în acelasi timp puneti palma mâinii dreapte pe plexul solar. Concentrati-va asupra arborelui cerându-i sa va dea o parte din energiile sale: le veti primi prin palma stânga si le veti ceda prin palma dreapta în plexul vostru solar. E un fel de transfuzie de energie.
Puteti sa va reînprospatati plexul solar ascultând curgerea unui izvor, unei cascade sau unei fântâni.
Acestea sunt metode în aparenta nesemnificative, dar care dau mari rezultate.
Apa care curge influenteaza plexul solar care primeste astfel viata si este astfel mai apt sa alunge materialele nocive.
Privim adesea apa care curge, dar inconstient, nu ne dam seama despre lucrarea ce o putem face gratie ei pentru a evolua spiritual. Daca sunteti acasa, puteti sa va întindeti pe un pat, plasati-va ambele mâini pe plexul solar si imaginati-va ca sorbiti energiile întregului cosmos.
Puteti, de asemenea, sa va bagati mâinile în apa, sau si mai bine, picioarele, e metoda cea mai puternica.
De câte ori va simtiti demagnetizati, tulburati, sau contractati, pregatiti apa calda, bagati-va picioarele constient în ea si începeti sa le spalati cu multa atentie.
Veti actiona astfel si asupra plexului solar, dându-i forte, si starea voastra de constiinta se va schimba imediat. Daca într-o zi, acasa, nu puteti medita, faceti o baie picioarelor si veti vedea ca puteti sa va concentrati mai bine.
     Exista metode pentru a intra în comunicare cu plexul solar si a-i cere de a da ordine pentru a remedia anumite deficiente.
.Pentru moment nu este chiar posibil de a intra în comunicare cu plexul solar; el îsi traieste viata sa independent si omul nu poate decât sa actioneze indirect asupra lui, asteptând o zi când va putea actiona direct.
Si cum sa îl influentam indirect?
Straduindu-ne sa traim o viata pura, cu bun simt, luminoasa.
Aceasta viata actioneaza asupra plexului solar, îl deblocheaza, îl elibereaza de anumite oprelisti, si când e eliberat, el remediaza repede totul, pentru ca e foarte puternic.
Se povesteste despre oameni care au aerul extenuat, sunt zdrobiti, sunt coplesiti. Ei sunt în aceasta stare pentru ca nu stiu sa lucreze cu plexul solar, aceasta se vede pe fata lor, care nu are nici o lumina.
O fata stearsa,obscura, arata ca plexul solar nu functioneaza corect.
De aceea, încercati voi, cel putin, sa utilizati metodele ce vi le-am dat pentru a lucra cu plexul solar, daca nu, veti sta ani de zile, fara sa simtiti ca el este acolo, trezit, viglent, si va dilata.
Totul va ramâne în creier si nu veti obtine nici un rezultat nici privind soarele, nici în meditatie, nici facând exercitii, cât timp plexul solar nu se va manifesta pentru voi aratând ca constiinta voastra a coborât în fine în maruntaie.
Pot sa va vorbesc de aceasta senzatie, dar la ce ar servi? Nu ati întelege, pentru ca pentru a întelege, trebuie sa fi facut aceasta experienta.
Numai prin intelect nu va puteti face o idee.
E ca si cum ati explica durerea de dinti unuia pe care nu l-au durut dintii, sau cum ati vorbi de dragoste cuiva care n-a fost niciodata îndragostit. Nu puteti întelege pâna n-ati trecut prin aceasta. Chiar daca v-as explica, nu ati întelege. Trebuie sa lucrati, sa va schimbati viata, sa traiti o viata armonioasa; numai asa se ajunge la momentul declansarii centrilor subtili în noi-însine, pentru ca legea acestor centri este armonia.
     Din pacate, se întâmpla rar ca ceea ce traieste si simte omul sa ramâna în acord cu armonia care domneste în univers.
Si e grav, pentru ca opunându-se legilor, fortelor, curentilor cosmici, el se izoleaza, de rupe de univers, se înconjura de bariere impenetrabile; atunci fortele benefice care vin din cosmos sa dea viata tuturor creaturilor, nu pot intra în el pentru a elimina impuritatile si a restabili ordinea, si îl pun în pericol.
Da, boala este, foarte simplu, o dezordine care se instaleaza în om când el rupe legatura cu cosmosul si nu mai întretine cu el schimburi corecte.
Omul este obligat, pentru a trai, sa faca fara încetare schimburi cu cosmosul: a mânca. a bea, a respira, a absorbi lumina si caldura soarelui, a absorbi radiatiile cosmice.
Nu poate supravietui nici un minut, daca aceste schimburi sunt întrerupte, dar e chiar inconstient daca nu vede ca viata depinde de aceste schimbari; el îsi petrece timpul taindu-si legaturile cu universul, împiedicând energiile sa circule în el, strica armonia care exista natural între el si cosmos.
Si totusi, numai aceasta armonie îi permite sa traiasca intens, sa înfloreasca, sa creeze.
De aceea trebuie sa va obisnuiti, în fiecare zi, sa consacrati câteva minute pentru a restabili în voi aceasta armonie cu cosmosul si sa încercati sa vibrati în acord cu toate fiintele creatiei spunând: "Vreau sa fiu în acord cu voi, va iubesc, va iubesc, fiti binecuvântate".
Acest exercitiu restabileste circulatia energiilor.
Se întâmpla chiar celor mai mari întelepti, celor mari mari sfinti sa cunoasca momente de framântare, agitatie, dar ei sunt constienti, simt de îndata ca vibratiile lor s-au schimbat si restabilesc imediat armonia.
În timp ce majoritatea oamenilor ramân zile, saptamâni, ani în dezordine, si sfârsesc prin a fi complet nimiciti.
Trebuie, o data pentru totdeauna, sa va decideti sa întelegeti legile naturii, sa învatati cum este construit omul si care trebuie sa fie raportul dintre el si legile naturii.
Daca vreti sa fiti fericiti, daca vreti sa înfloriti, trebuie sa va gânditi la armonie, sa va puneti în armonie cu universul întreg.
Evident, nu o sa reusiti imediat, dar perseverând, veti simti într-o zi ca, de la picioare pâna la cap, totul din voi intra în comunicatie si vibreaza la unison cu viata cosmica.
Copilul în burta mamei e legat de ea prin cordonul ombilical situat în regiunea plexului solar; prin acest cordon îl hraneste.
În momentul nasterii, aceasta legatura se rupe, de aceea putem spune ca nasterea nu e altceva decât trecerea dintr-o stare de dependenta într-o alta stare, de independenta, de libertate.

     Dar în realitate, omul nu e complet independent, plexul sau solar e legat cu un alt cordon ombilical, un cordon eteric, de Mama Natura, care îl poarta, îl sustine si îl hraneste.
De aceea exista în Orient anumite învataturi care prevad concentrarea asupra buricului (isihasm).
Bineînteles, occidentali care vad totul din exterior îsi bat joc de aceste practici, pe care le gasesc ridicole, dar pe nedrept.
Cei care se concentreaza asupra buricului, legându-se astfel de cosmos, gândindu-se ca sunt înca dependenti de Mama Natura, trebuie sa curete acest canal prin care ea le trimite elementele cele mai pretioase de care au nevoie, sa se afle în plenitudine.
În masura în care ei pastreaza înca aceasta legatura cu natura, putem spune ca aproape toti oamenii nu s-au nascut înca: nu au înca taiat cordonul ombilical.
Pentru a se naste, ei trebuie sa iasa din pântecele naturii unde sunt pe cale de a dormi... sau de a se zbate!
Omul se naste prima data când e adus pe lume de mama sa fizica, dar nasterea sa adevarata, pe care o numim în Initiere a doua nastere, nu se poate produce pâna nu se ajunge la ruperea legaturilor sale cu "natura natura", cum spun filozofii, pentru a intra în natura divina.
Numai atunci e cu adevarat constient, luminat, iluminat.
     Se spune adesea ca inima este cea care întelege si se vorbeste de inteligenta inimii.
Chiar si Evangheliile fac aluzie la inima ca un organ de întelegere.
Dar despre ce inima e vorba?
Evident ca nu e vorba de cea fizica, organul care pompeaza sânge. Nu, adevarata inima, inima initiatica este plexul solar, el este cel care simte, întelege, sesizeaza mari adevaruri cosmice.
Creierul stie numai sa studieze, sa scrie, sa vorbeasca, chiar fara a avea o idee clara despre lucruri.
Priviti cum se petrec lucrurile în lumea actuala: se discuta, se scrie, dar în realitate nu s-a înteles nimic, pentru ca e imposibil de a se întelege corect cu creierul.
Lucrurile trebuie traite pentru a le întelege, trebuie traite cu toata fiinta.
     Când traiti un sentiment, când simtiti în voi teama, îngrijorarea, dragostea, nu le simtiti în creier, nici în inima fizica, ci în plexul solar.
Deci, plasând inima în plexul solar, Initiatii aratau ca ei cunosteau mult mai bine adevarata anatomie si fiziologie umana decât biologii care nu vad decât ce e fizic si material.
Ei suprima adevarata realitate a fiintei umane, în timp ce Initiatii sunt interesati mai întâi de aceasta parte invizibila si subtila.
Acestia din urma posedau o stiinta prodigioasa, dar tineau multe lucruri ascunse, pentru ca revelarea lor ar fi fost periculoasa; atunci nu spuneau numai unele lucruri si toti ceilalti trebuiau sa le descopere pe celelalte.
Trebuie stiut ca plexul solar controleaza majoritatea functiilor corpului fizic, dar si ca tot el a creat si alimenteaza creierul. Da, creierul e o creatie a plexului solar, e copilul sau; de aceea plexul solar îl hraneste, iar când înceteaza sa-i mai trimita hrana, omul îsi pierde posibilitatile: devine somnolent, sau îl doare capul si nu mai poate sa gândeasca.
Creierul nu e separat de plexul solar, dar nu poate sa beneficieze tot timpul de sustinerea sa pentru ca nu stie înca sa intre în comunicare cu el.
Ori, deja v-am explicat, plexul solar e un creier, dar un creier inversat, pentru ca, daca în creier substanta gri e la exterior si substanta alba la interior, pentru plexul solar e invers.
Substanta gri, care e constituita din celule nervoase, permite gândirea, în timp ce substanta alba, constituita din fibre nervoase, prelungind celulele, permite sa simtim.
Deci, datorita substantei albe situata în exterior, plexul solar simte tot ce se petrece în organism, în toate celulele; de aceea poate sa se ocupe fara încetare sa restabileasca echilibrul.
Creierul nu simte nimic, cu exceptia faptului când totul merge foarte rau, dar el nu stie cum sa remedieze acestea.
Daca inima noastra bate prea repede sau prea lent, sau daca va doare stomacul, creierul e incapabil sa faca ce ar trebui, si de altfel, acestea nu depind de el.
Deci, daca veti da plexului solar conditii bune de a functiona normal, el va echilibra totul. El poseda o farmacopee formidabila, pe care nici nu v-o puteti imagina; si cum e în relatie cu toate celulele, poate sa intervina.
El este mult mai bine echipat decât creierul.
Dar toate acestea nu sunt bine explicate, chiar si în stiinta medicala.
     Odata cu dezvolarea creierului, omul a atins constiinta de sine, gratie careia este individualizat.
Plexul solar, din contra, e legat de subconstient, pune omul în legatura cu oceanul vietii universale, e legat de întreg cosmosul, ceea ce nu e cazul creierului. În realitate, aceasta comunicatie poate fi stabilita, dar creierul nu este înca suficient de dezvoltat pentru aceasta, pentru ca este de formatie recenta; plexul solar, e de formatie mult mai veche.
     Creierul s-a dezvoltat foarte târziu la animale si la oameni, si chiar si creierul furnicilor, de exemplu, e mai bine organizat decât cel al oamenilor pentru ca furnicile sunt mai vechi decât el!
Creierul uman nu e înca bine organizat, dar el va fi mai târziu, pentru ca are misiunea de a înregistra totalitatea cunostintelor si de a întelege notiuni înca nebanuite.
Dar, o repet, cel ce dirijeaza, comanda, si de care depinde totul, este plexul solar, cu centrul Hara, situat un pic mai jos, si care sunt în comunicare.
Umanitatea contemporana este pe cale de a se distruge pentru ca esentialul activitatilor sale e situat în creier: studiile, calculele, necazurile, etc...
Cum nu e pregatit sa reziste la tensiuni mari, multe boli nervoase apar pe masura ce creierul e supraîncarcat.
Trebuie sa învatati sa repartizati munca între cei doi centri: cel care este jos, în pântec, si cel care este sus, în cap.
În acel moment, numai, va veti gasi echilibrul.
Este o lege a mecanicii: pentru a obtine echilibrul, nu trebuie încarcat numai un singur platan, ci amândoua platanele unei balante.
     Creierul nu este decât un instrument, si acest instrument nu este independent.
Pentru a avea un bun instrument, trebuie sa-l întretinem.
Luati orice masina, sau chiar numai o lampa: daca opriti sau diminati curentul, randamentul ei nu va fi acelasi.
Creierul uman e ca o lampa care lumineaza, care rationeaza, care vede.
Dar, la majoritatea oamenilor, lampa nu e buna, e o lumânare care nu lumineaza destul. Trebuie deci bransata la sursa inepuizabila care îi va da toate posibilitatile, adica la plexul solar.
De ce cei din vechime îl numeau "solar"?
Pentru ca e legat de soare, si soarele e inima universului nostru.
     Ce sunt plexul solar si creierul unul fata de altul?
Ei reprezinta cei doi poli: unul masculin, emisiv, si celalalt feminin, receptiv.
Gasim aceasta polaritate în toata natura.
Priviti numai ce se întâmpla într-un cuplu: sotul e ocupat aproapre numai sa câstige bani pentru a oferi sotiei sale mijloace de a se îmbraca, a se parfuma, a se acoperi de bijuterii; si iat-o eleganta, somptuoasa, atractiva, în timp ce bietul sot, jos, în haine ponosite, munceste pentru a-i putea da toate acestea.
Evident, poate fi si invers, eu vorbesc doar simbolic.
Plexul solar si creierul sunt legate între ele si se pot ajuta sau, dimpotriva, sa-si creeze obstacole.
Dumnezeu n-a dat toata puterea unuia sau altuia. Ca si în cazul barbatului si femeii: Dumnezeu n-a dat toate puterile barbatului si niciuna femeii, El a dat puteri femeii si puteri barbatului, dar sunt puteri diferite, care nu se pot manifesta în plenitudine decât când cele doua principii sunt unite si lucreaza în armonie, în acelasi scop.
Ceea ce poate oferi barbatul, femeia nu poate, si ceea ce poate oferi femeia, barbatul nu poate, de asemenea; dar când îsi unesc puterile, rezultatele sunt fantastice.
Iar pentru cele doua creiere, care sunt plexul solar si creierul din cap, e important sa întelegeti cum sunt polarizate în masculin si feminin, cum actioneaza unul asupra altuia si care sunt puterile lor asupra materiei.

     Cunoasteti experienta cu tubul Crookes. Când curentul circula prin tub, catodul emite un flux de electroni în directia anodului, dar el ramâne obscur, iar în regiunea anodului apare o luminiscenta.
Aceasta experienta nu este altceva decât o ilustrare a raporturilor care exista între principiul masculin si principiul feminin. Oriunde în natura nu vedeti altceva decât aceste doua principii la lucru.
     Creierul se manifesta, vorbeste, comanda, organizeaza, produce agitatie, strigate, gesticulatie.
Dar cine îi da posibilitatea?
Plexul solar, el îi trimite energiile. Nu-l vedem, dar e acolo, ascuns, silentios, nu-si face aparitia, nimeni nu-i banuie existenta. E barbatul smerit, daca vreti... desi are în realitate o functie feminina, pentru ca el este mama hranitoare, bogatia infinita, rezervorul inepuizabil al naturii.
Cât despre creier, este o creatie a plexului solar, e copilul sau. Sau e sotul, daca vreti, sotul care vorbeste, discuta, tuna si fulgera, în timp ce sotia lui, tacuta, face toata partea ascunsa a muncii.
Trebuie sa întelegem aceste schimbari de polaritate.
Creierul e activ, dinamic, dar oboseste repede daca plexul solar nu îi trimite ajutoare. De aceea, înainte de a întreprinde o activitate intelectuala importanta, discipolul trebuie sa lucreze cu plexul solar. Creierul e capabil de multe lucruri, cu conditia ca plexul solar sa-i trimita energie. Deci, originea, sursa, este plexul solar; si creierul e ecranul pe care trebuie sa se manifeste, sa se exprime si sa prezinte lucrurile, în timp ce plexul solar îi da aceasta posibilitate.
Din plexul solar vin imaginile care sunt proiectate sus, pe ecranul creierului. Bune sau rele, ele sunt proiectate. Este ca la cinema.
Numai ca, în cazul cinematografului, principiul masculin, operatorul sau aparatul e cel care proiecteaza imagini pe ecran; si ecranul e principiul feminin, materia asupra careia spiritul proiecteaza fortele si energiile sale.
Înca o schimbare de polaritate.
     Când trebuie sa meditati sau sa faceti o munca intelectuala intensa, nu începeti prin a va concentra brusc asupra subiectului de meditatie sau asupra muncii voastre, pentru ca astfel va veti bloca creierul si nu veti ajunge la nimic.
Începeti sa va concentrati asupra plexului solar, si când simtiti ca ati intrat într-o stare de pace, de dilatare, faceti-va munca: creierul vostru va fi alimentat si sustinut de energiile care vin din plexul solar.
Si daca în timpul muncii simtiti ca creierul vostru se blocheaza, masati-va plexul solar în sens invers acelor de ceasornic: dupa câteva minute veti simti ca gândirea va este din nou degajata si ca va puteti repune la treaba.
     Trebuie sa învatati sa repartizati activitatea între creier si plexul solar, ca într-o adevarata casnicie, unde barbatul si femeia traiesc în armonie si îsi împart munca; atunci creierul poate sa manifeste toate puterile acumulate în plexul solar.
     Plexul solar contine în arhivele sale toate cunostintele trecutului cel mai îndepartat, si depinde de creier sa le faca sa iasa si sa le exprime.
Creierul nu e altceva decât un instrument cu sarcina de a scoate la lumina bogatiile ascunse în profunzimea fiintei noastre.
Plexul solar este deci de asemenea un creier, dar inversat. Substanta alba a plexului solar, care e la exterior, comunica cu substanta alba a creierului, care e în interior, si cu materia gri a creierului, care este la exterior.
Iata o inversare, o încrucisare, care trece prin gât.
De aceea, când simtiti ca nu se face bine comunicarea, trebuie sa va masati gâtul în regiunea vertebrelor cervicale, pentru a restabili curentii care merg din plexul solar la creier.

    
Gâtul e o cale de trecere extrem de importanta.
Când strângem foarte violent gâtul cuiva îl omorâm, pentru ca viata pe care plexul solar o trimite nu mai poate ajunge la creier.
Vedeti câti centri nervosi sunt importanti, dar stiinta medicala nu s-a oprit înca asupra acestor încrucisari care au loc la nivelul gâtului (emisfera dreapta a creierului care comanda partea stânga a corpului, si emisfera stânga comanda partea dreapta) pentru a o aprofunda din punct de vedere a corespondentelor cosmice.
Învatând sa va concentrati asupra plexului solar cu multa dragoste veti ajunge sa dispuneti de toate energiile sale pentru a fi trimise creierului.
Cum creierul este ca un ecran pe care se fac proiectii, cu cât creierul pântecului, daca putem spune asa, proiecteaza mai corect imagini pe ecranul celuilalt creier, cu atât omul devine capabil sa actioneze mai energic.
Iata înca un fenomen pe care îl întâlnim în toate domeniile existentei.
Mai demult v-am vorbit despre "soarele negru", de la care soarele nostru primeste energia sa.
Acest soare negru care da fara încetare e principiul masculin, iar soarele nostru, care primeste energia si care straluceste, e principiul feminin.
Nu v-am spus ca am vazut în mod real soarele negru, dar l-am vazut interior; e acolo, exista, si fara el n-ar exista soarele stralucitor.
Iata, înca o data catodul si anodul, iata tubul Crookes întins la dimensiunile universului.
Vreti sa va mai dau si un alt exemplu? Sa luam un arbore: el poseda radacini, trunchi si ramuri. Radacinile trimit energia pentru a aparea frunze, flori si fructe. Radacinile nu se vad, dar ridicati-le, si s-a terminat cu ceea ce se vede.
Tot ceea ce se vede este rezultatul a ceva invizibil care este foarte bine ascuns.
În noi, plexul solar reprezinta radacinile; si trunchiul nostru si membrele reprezinta trunchiul si ramurile arborelui.
Omul e ca un arbore: are radacini, trunchi, ramuri si, în creier are flori si fructe. Plexul solar reprezinta radacinile creierului, si el e cel mai important, radacinile sunt mai importante, pentru ca daca se întâmpla ceva în radacini, tot restul este în pericol.

     Când vreti sa meditati, alegeti un subiect spiritual asupra caruia va veti concentra; puteti apoi urmari derularea gândurilor, înlantuirea lor, contururile lor: creierul vostru e cel ce lucreaza.
Dar daca ajungeti sa urcati mai sus în aceasta meditatie, veti simti creierul vostru oprindu-se din functionare, plexul solar devenind activ: nu mai întelegeti lucrurile în mod intelectual, analitic, ci veti avea o întelegere sintetica, vibrati în armonie cu ea, o senzatie de plenitudine va va cuprinde, iar meditatia devine contemplare; nu mai gânditi de loc, contemplati ceva splendid si traiti intens.
Întelegeti altfel lucrurile, mai bine decât prin gândire, dar nu stiti cum le întelegeti, este numai o evidenta absoluta, da, pentru ca ati reusit sa atingeti inima universului.
     Studiind, gândind, întelegând lucruri, aceasta nu semnifica, înca, atingerea inimii universului; nu, acestea sunt conditii prealabile.
Inima universului nu o puteti atinge decât cu inima. Când inima voastra, adica plexul solar va începe sa simta, sa iubeasca, sa traiasca cu mare intensitate, atunci, da, veti atinge, veti misca inima universala, inima lui Dumnezeu, si din aceasta inima vor veni la voi energii, forte, curenti datatori de viata, care va vor lumina.
Da, când veti ajunge sa proiectati din inima voastra o imensa energie de dragoste, prin legile afinitatii si ecoului, o alta inima va va raspunde.
A atinge inima universului înseamna a cunoaste, a simti, a intra în proiectele si planurile Eternului, Sufletului universal.
Dar nu puteti ajunge la acestea nici prin stiinta, nici prin cunostinte livresti, nici prin discursuri, oricât de elocvente ar fi.
     Pentru a atinge inima universului trebuie sa vibrezi la aceeasi lungime de unda cu el, adica sa daruiesti aceeasi dragoste dezinteresata.
Când ceea ce cereti, ceea ce va doriti nu priveste numai interesul vostru personal, ci binele umanitatii si universului întreg, în acel moment dorinta voastra vibreaza pe aceeasi lungime de unda ca si inima universului.
Si cum inima universului este sursa de viata, sursa fericirii, frumusetii, poeziei, muzicii, sursa a tot ce e splendid si divin, atunci veti primi aceasta viata, aceasta fericire, aceasta splendoare. Veti gusta plenitudinea.
Când ati atins inima cuiva, obtineti de la el tot ce va doriti. Cel caruia i-ati atins inima va deschide portile si va da tot.
În anumite zile rugati Cerul, pentru a-l înduiosa, a-l impresiona, dar aceasta nu serveste la nimic, el raspunde: "Nu înteleg ce spui" si va închide usa în nas.
În alte zile nu spuneti nimic, priviti numai, iar el va spune: "Vino, intra! Iata, ia asta!" Cum se explica aceasta? Trebuie aflat secretul.
V-am vorbit odata de receptorul cu galena. Acum câteva zeci de ani, când aparatele de radio nu erau asa perfectionate si asa de raspândite, multa lume îsi facea un receptor cu galena.
Pentru a capta o emisiune de radio trebuia deplasat un vârf de ac pe un cristal de galena, pentru a stabili un contact.
Când acul atingea anumite puncte, imediat se auzeau în casti cuvinte, muzica, în timp ce pentru alte puncte nu se auzea nimic.
Acest fenomen mi-a dat mult de gândit. Plimbati acul la stânga si la dreapta pe cristal si nu auziti nimic. Desi atingeti cristalul, nu-i atingeti inima... pentru ca are si el o inima, cristalul, aceasta piatra!
De îndata ce-i atingeti inima, imediat auziti muzica.
     Exista de asemenea o inima în univers, dar noi nu îi cunoastem legile, de aceea nu reusim sa stabilim un contact pentru a capta undele sale si sa avem revelatii.
Pentru a atinge inima universului, trebuie sa va intensificati dragostea. E o munca care se face în plexul solar. În acel moment, v-am spus, nu mai gânditi deloc, proiectati o putere, o energie de dragoste pe care o dirijati, dar creierul vostru se odihneste.
Întelegeti, sunteti constient si dirijati energiile, dar creierul nu e în activitate.
Cum explicam aceasta?
Exista o alta forma de gândire, o alta forma de întelegere pe care trebuie sa o descoperim.
     Veti fi, poate, mirati sa vedeti în India ca anumiti sadu, anumiti yoghini au regiunea pântecului foarte dezvoltata, cu toata ca nu manânca aproape de loc!
Si majoritatea statuilor îl reprezinta pe Budha si alti întelepti cu un pântec proeminent. De ce?
Pentru ca, la Initiati, un pântec foarte dezvoltat dezvaluie puterea, forta, rezervele spirituale acumulate gratie exercitilor de respiratie.
Pentru ca exercitiile de respiratie prelungite duc la dezvoltarea acestei parti a corpului unde se aduna elemente care permit vindecarea, dezagregarea a tot ce e nociv.
Pântecul poate fi rezultatul materialismului omului sau spiritualitatii sale.
Daca fata sa arata ca el nu se gândeste decât la a mânca, a bea si a dormi, evident, opulenta sa reprezinta ceva rau: el este o fiinta grosiera, materialista, senzuala.
Dar daca el are calitati ca puritatea, clarviziunea, inteligenta, pântecul sau demonstreaza ca el are rezerve si ca poate transforma aceste rezerve vindecându-i pe altii si facând multe lucruri pe care cei plapânzi, slabi nu ar putea sa le faca, pentru ca nu au aceste resurse.

     Priviti-i pe japonezii. Unii au un pântec enorm, dar în acelasi timp, o mare suplete, forta si inteligenta. Aceasta, deoarece ei lucreaza sa-si dezvolte ceea ce ei numesc centrul Hara.
Aceste centru e situat la 4 centimetri sub buric. Hara înseamna "pântec" în japoneza, si de aici vine expresia "a-si face hara-kiri", adica a se sinucide deschizându-si pântecul. Pentru înteleptii japonezi, centrul Hara este centrul vietii, al echilibrului, centrul universal.
Si când omul se concentreaza pe el si ajunge sa-l dezvolte, devine neobosit, invincibil.
Toti acei care lucreaza asupra centrului Hara se disting în viata printr-un echilibru extraordinar.
     Un mare numar de anomalii care se manifesta astazi la Occidentali apar din cauza ca ei au rupt echilibrul, adica în loc sa plaseze centrul vietii la locul sau, ei îl plaseaza în creier, care e la periferia fiintei umane.
Atunci, prea multe gânduri, prea multe necazuri, prea multa activitate cerebrala si omul se dezechilibreaza.
De aceea, atunci când primeste socuri, el nu mai poate sa se restabileasca, pentru ca centrul din el care ar putea remedia orice nu functioneaza.
Daca ar sti sa se concentreze asupra centrului Hara si sa-l dezvolte, oricare ar fi cheltuielile sale de energie nervoasa, el nu s-ar simti niciodata obosit.
     Evident, e o problema pentru Occidentali, din cauza ca centrii situati în partea inferioara au fost considerati mult timp ca nedemni de a participa la viata spirituala.
Si chiar si eu, în timpul anilor, când va vorbeam de acest centru, subîntelegeam aproape tot timpul Centrul suprem, Dumnezeu-Însusi, Cauza primordiala. Nu v-am spus niciodata ca în corpul fizic, adevaratul centru al omului este acolo, dedesubtul buricului, ca vor trebui ani si ani pentru a va pregati sa îl penetrati, sa-l explorati si sa-l dezvoltati pentru a cunoaste originea fiintei voastre.
Pentru ca originea acolo este.

     Centrul Hara este mentionat în multe carti ezoterice, dar în maniere foarte diferite, si chiar anumite remarci ale autorilor crestini din vechime dovedesc ca ei îl cunosteau.
Alchimistul Basile Valentin în cartea sa: "Cele douasprezece chei", invita adeptul sa coboare în centrul pamântului pentru a gasi acolo piatra filozofala.
El spune: "Visita Interiora Terae; Rectificando Invenies Occultum Lapidem, Veram Medicinam". Adica: "Vizitati maruntaiele pamântului, corectând, vei gasi piatra ascunsa, adevaratul medicament".
Daca luam primele litere ale acestor cuvinte, vom gasi: VITRIOLUM.
"Visita Interiora Terae"... în realitate nu e vorba de a cobori în interiorul planetei, ci de a penetra în acest pamânt, corpul nostru fizic, pentru ca acolo vom gasi materiale, vom gasi bogatii, tezaure.
     Cele trei divinitati mai importante ale panteonului hindus sunt Brahma, Vishnu si Shiva, si se spune în Cartile sacre ca Brahma e situat în pântec, Vishnu în regiunea inimii si a plamânilor, si Shiva în creier.

     De ce tocmai Brahma, creatorul, e situat în pântec?
Daca pântecul este o regiune cu adevarat de dispretuit, si creierul, din contra, asa de nobila, Brahma ar fi trebuit plasat în creier.
Ei nu, în creier e plasat Shiva, care e identificat cu distrugerea.
Da, Brahma este creatorul, Vishnu, reparatorul, conservatorul, cel care sustine, mentine, hraneste, în timp ce Shiva este distrugatorul. Si daca Shiva corespunde tocmai creierului, aceasta e deoarece creierul, mentalul inferior, divizeaza, diseca, dezagrega, este distrugatorul realitatii. El este cel care îi desparte pe oamenii si îi induce în eroare.
     De vreme ce pântecul este regiunea corpului unde se creaza si se formeaza fiinte, el este de o extrema importanta si nu are nimic rusinos.
De ce viata se naste într-un loc rusinos? Daca Inteligenta cosmica a ales acest loc, este pentru ca ea îl considera sacru; atunci de ce omul trebuie sa-l dispretuiasca?
Evident, nu e chiar estetic - cel putin dupa estetica oamenilor - dar, pentru ce motiv viata vine de acolo?
Nu numai ca mama îsi poarta copilul în acest loc, dar copilul, legat prin cordonul ombilical, îsi trage fortele tot de aici si se hraneste.
Da, viata vine de aici, si astfel se propaga si se distribuie în celelalte organe.
Deci, creierul este de asemenea tributar acestui centru care primeste viata.
Este ca pentru un arbore. Regiunea cea mai importanta a arborelui, radacinile, sunt acolo, invizibile, ascunse, îngropate în pamânt.
Ei bine, de asemenea, centrul Hara ca si plexul solar sunt radacinile noastre. Si daca, coborâm în radacini pentru a sti ce a plasat natura acolo, vom descoperi o lume de o extraordinara bogatie de materiale si energie.
     Se spune în Evanghelii: "Din sânul sau a tâsnit apa vie".
De ce din sânul sau?
De ce nu din creier sau din plamâni?
Ce se afla în pântec, facând apele sa tâsneasca?

     Acolo locuieste Tatal, Brahma, creatorul. Dar pentru a-l simti, pentru a putea comunica cu el, ne trebuie multi ani de munca.
El e acolo, dar nu beneficiem de nici un avantaj, pentru ca lucram numai cu Shiva.
De altfel, în India, prea putine temple sunt consacrate lui Brahma, mai multe lui Vishnu... si si mai multe lui Shiva. De ce?
Shiva este distrugatorul, si de teama, pentru a-l linisti, ne ocupam atât de mult de el. În timp ce pentru Brahma, creatorul, nu ne putem teme ca face rau, si de aceea, poate, îl neglijam...
     De ani de zile va instruiesc prezentându-va numai lumea din Înalt, adica lumea constiintei, a luminii, dar aceasta nu e în realitate decât o pregatire pentru a putea coborî apoi în profunzimile fiintei voastre.
Pentru ca, pentru a ne cunoaste cu adevarat, trebuie sa cunoastem cele doua regiuni: ceea ce e sus, si ceea ce e jos.
Ceea ce este sus, sunt centrii creierului, si ceea ce este jos, este tocmai acest centru pe care înteleptii japonezi îl numesc Hara. Hara reprezinta subconstientul, profunzimile obscure ale fiintei umane . Dar aceste regiuni sunt, desigur, foarte periculoase, de aceea trebuie început explorând terenul de sus, si apoi, când suntem întariti, când avem arme si tot echipamentul, putem coborî în abisuri pentru a descoperi ce contin.
Toate bogatiile sunt sub pamânt: da, aurul, pietrele pretioase, metalele pretioase, si carbunele, petrolul, asupra carora lucreaza o multitudine de entitati si spirite.
În lumea psihica, ca si în cea fizica, totul e acolo, jos, nu în înalt. Dar jos este de asemenea infernul si monstrii sai, de aceea, înainte de a coborî, trebuie sa învatam sa ne protejam, daca nu, vom fi înghititi.
Iata motivul pentru care, în învatamântul nostru, ne ocupam la început de lumea superioara.
Pentru a înfrunta tenebrele, ne trebuie lumina.
     Nici cu plexul solar omul nu poate sa aiba un contact direct cu centrul Hara, pentru ca nu are nici un mijloc sa atinga subconstientul sau. Nu-l poate atinge decât pe cai ocolite, adica prin felul sau de a trai.
Deci, daca acest centru nu e corect armonizat cu universul, din cauza vietii sale dezordonate, haotice, nerationale, omul împiedica buna sa functionare, nu mai poate primi efluviile Sufletului universal.
Pentru a va echilibra, a va întari, puteti, în timpul meditatilor voastre, sa va puneti mâinile pe abdomen, concentrându-va asupra centrului Hara.
Dar sa nu faceti acest exercitiu decât sunteti într-o stare de puritate, abnegatie si dezinteres, pentru binele umanitatii, daca nu, alti centri care sunt alaturi se vor trezi si veti fi antrenati în regiunile tenebroase ale fiintei voastre.
De aceea, înainte de a lucra cu centrul Hara trebuie sa va pregatiti.
Când sunteti gata, puteti sa plonjati fara pericol în adânc, pentru ca acestea sunt profunzimile, abisurile fiintei umane.
     Psihanalistii, desigur, au descoperit o parte a subconstientului, dar sunt înca departe de a cunoaste toate misterele centrului Hara si de a sti cum acest centru, aflat în profunzimile subconstientului, e legat la supraconstiinta.
Când Initiatii vorbesc de unirea cozii cu capul sarpelui, ei subînteleg unirea centrului de jos cu centrul superior situat în creier, chakra Sahasrara din vârful capului.
Dar daca nu ati lucrat în prealabil asupra adevarurilor mai accesibile, cum veti putea lucra în aceste zone?
Viata spirituala are, de asemenea, programul sau. Trebuie, mai întâi, sa va purificati, sa va întariti, si apoi, când va simtiti pregatiti, va puteti permite sa mergeti sa faceti o incursiune în aceste profunzimi.
Sunt experiente care va asteapta, dar trebuie sa va pregatiti.
     Alchimistii vorbesc de "lumina ce iese din tenebre". Tenebrele sunt infinit mai vaste decât lumina; ele îmbratiseaza si invadeaza totul.
În timp ce lumina e ca o scânteie, pe care tenebrele o înconjura.
Tenebrele sunt radacina fiintei. Tot ceea ce apare pe pamânt ca fenomen, ca manifestare, ca o concretizare, iese din tenebre; si asemeni copiilor în pântecul Mamei Natura, aceste energii le sunt comunicate printr-un un fel de cordoane ombilicale gratie carora absorb fortele Sufletului cosmic.
"Lumina ce iese din tenebre"...
E aceea pe care o vedem în profunzimea simbolului ieslei în care s-a nascut Iisus. De ce Iisus s-a nascut într-o iesle, pe paie, între un bou si un magar, si nu într-un palat, într-un templu, într-o locuinta vasta si somptuoasa?
Deoarece, ca si nasterea unui copil fizic, nasterea unui copil spiritual, nasterea lui Cristos în om se face acolo, chiar în aceasta regiune a centrului Hara.
Nasterea e acolo, in ieslea cu magarul si boul care nu sunt altii decât ficatul si splina. Si, în înalt, îngerii cânta, pentru ca aceasta nastere, pe care o numim a doua nastere este un eveniment la care tot Cerul participa.
     Ceea ce s-a produs în momentul nasterii lui Iisus se reproduce de fiecare data când o fiinta umana este capabila sa se nasca a doua oara.
Exista din nou magarul, boul, magii, îngerii, Fecioara si copilul în iesle.
Acest eveniment nu s-a produs numai acum 2000 de ani în Palestrina, ci se repeta etern.
Si pentru a forma copilul în voi, trebuie sa cunoasteti multe lucruri: cum sa-l atrageti, cum sa-l purtati, cum sa-l hraniti.
În aceasta iesle, în maruntaie, între bou si magar, adica ficat si splina se naste copilul divin. Nasterea lui Iisus într-o iesle are deci o încarcatura initiatica de cea mai mare importanta.
Aici, în centrul Hara, discipolul trebuie sa faca sa se nasca în el aceasta noua constiinta, Copilul Iisus.
     Hermes Trismegistul a spus: "Ceea ce e jos e ca ceea ce este sus, si ceea ce este sus e ca ceea ce este jos." Nu e o similitudine, o asemanare exacta, cum au crezut unii, pentru ca în realitate ceea ce este jos nu e identic cu ceea ce este sus.
Ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus, în sensul în care legile, functiile sunt aceleasi.
Spunând acest "Ca si" aceasta nu semnifica similitudinea.
Când o casa se reflecta în apa, ceea ce e sus, în lumea realitatii, este ca si ceea ce este jos în lumea reflexiei, dar cele doua lumi nu sunt identice.
     Exista deci o lume a reflexiei, a iluziei, care e jos, si o lume a realitatii care e sus.
Apoi, în fiecare dintre aceste lumi, exista un sus si un jos; atunci, ceea ce e jos în lumea iluziilor corespunde la ceea ce este sus în lumea realitatii.
Si cum în ierarhia divina, Creatorul se afla sus, de asemenea aici, în noi, El se afla jos, pentru ca noi suntem o reflectare.
A trecut mult timp de când v-am vorbit de aceasta inversare, spunându-va ca pietrele, cristalele, metalele, care sunt jos, sunt o reflexie a lumii divine, de sus. Si în om, pântecul, care e jos, corespunde la ceea ce e în sus în Divinitate, pentru ca, în raport cu macrocosmosul, microcosmosul, adica omul, e inversat.
De aceea Brahma, Creatorul, e plasat în pântec.
http://www.dacii.go.ro/materiale/articole/index.htm