Istoria romantica - Partea I de Lelia Mihail publicat la 06.06.2014
Mica Mare Ducesa Maria
     Casa de Hanovra, asemenea raţelor, au dat parinti rai. Ei si-au calcat progeniturile in picioare. - Owen Morshead, bibliotecar la Castelul Windsor
     Daca regina Victoria ar fi reusit sa nu-si insoare fiul preferat, Alfred, duce de Edinborugh, cu Marea Ducesa Maria, fiica lui Alexandru II, istoria Europei ar fi fost alta.
Mare rusofoba, mai degraba din motive politice decit altfel, a facut tot ce i-a stat in putinta ca aceasta casatorie sa nu aiba loc.
La fel si partea rusa.
Dar casatoria s-a facut totusi la 23 ianuarie 1874, dupa 4 ani de tergiversari.
     Tinarul duce era un barbat frumos, brunet cu ochi albastri, ofiter al marinei engleze, pe care ducesa Maria l-a placut imediat. Si el a placut-o desi Maria era tot ce inseamna nepotrivit pentru o printesa in acceptiunea englezilor.
Dar, Ducele era un om zgircit si rusoaica era cea mai bogata printesa din lume. Asta a atirnat greu in ochii lui Affie.

     La rindul ei, Victoria fusese foarte indragostita de Alexandru, in tinerete,si el de ea, dar politica..... tarile lor fiind mereu pe pozitii adverse..... iar Victoria era deja regina.

     EXISTA DECI O INCLINATIE NATURALA INTRE ACESTI OAMENI, de aceeasi provenienta genetica.
     Regina il iubea pe Affie si nu pe Eduard, fiul cel mare, si la fel si adoratul si decedatul ei soţ si doreau pentru el o partida foarte buna. Dar el era al doilea fiu si nu avea un statut foarte inalt pentru a spera la casatoria cu o mare printesa.
Affie se indragostise de Alexandra, fiica regelui Danemarcei, pe care englezii o vedeau ca cea mai buna partida pentru viitorul rege, si care mai era si remarcabil de frumoasa, dupa gustul englezilor.
Regina Victoria era incantata si isi dorea ca fiul sau cel mare, Eduard sa n-o placa. Dar nenorocirea s-a intimplat, Eduard, viitorul rege si Alexandra s-au casatorit.

     Nu pot intelege ce gaseau frumos la femeia asta. Doar ca nu era urita si avea ţinuta de lady. Dar nici urma de frumusete.
Daca Affie s-ar fi casatorit cu Alexandra, copila lor ar fi putut fi sotia lui Ferdinand I, dar nici pe departe nu ar fi avut succesul Mariei. Desi romānii au placut-o pe Maria pentru ca era englezoaica, asa le dictau interesele, in realitate s-au apropiat de ea pentru sufletul ei slav.
Ori fiica unei daneze n-ar fi fost deloc pe placul romanilor, care s-ar fi laudat peste tot cu regina lor dar nu ar fi placut-o deloc. Ar fi fost la fel tratata ca si Carol I.
     Affie aproape ca se mutase la tinara pereche dorind sa fie permanent in preajma Printesei de Wales.
Regina Victoria, care mostenise principiile soţului despre puritate, se temea de aceasta situatie si s-a apucat serios sa-i gaseasca o nevasta.
Alaturi de ea in aceasta cautare era si fiica cea mare, Viky, viitoarea imparateasa a Germaniei.
Au fost trecute in revista toate printesele eligibile:

     - Printesa de Altenburg

    - Printesa de Hanovra

     - Printesa de Weimar

     - Printesa de Oldenburg

     - Printesa de Wied, pe care regina a dorit-o ca sotie pentru Eduard, gasind-o foarte potrivita, dar s-a opus fiica ei cea mare spunind ca Elisabeta are o fire ciudata si nu "are fason de lady". Adevarat ca nu arata ca o lady. La noi s-ar numi cam ţoapa. Ce bine era daca se marita cu Eduard!!! Se potriveau.
Affie s-ar fi insurat cu Alexandra spre fericirea lui si a Victoriei.
     Exista pentru Affie si optiunea gasirii unui regat, i se oferise Grecia, dar regina semnase deja un tratat cu Franta si Germania ca nu se amesteca in Balcani. A refuzat oferta Greciei si pentru ca adoratul decedat soţ voia ca Affie sa mosteneasca ducatul de Coburg si Gotha de la fratele lui, care nu avea mostenitori.
Pentru Victoria dorintele decedatului erau cuvintul lui dumnezeu.
Desi se bate moneda pe dragostea Victoriei si a sotului ei, eu nu cred deloc ca a fost aici o mare dragoste. Regina Victoria nu avea in ea NIMIC ALTCEVA DECIT SIMTUL DATORIEI.
Si fiind needucata si destul de inculta era gregara si tocmai potrivita cu fratele lui Albert, desfrinatul Ernest de Coburg si Gota. Dealtfel chiar ea afirma in scrisori ca se potriveste foarte bine cu Ernest dar ca acesta nu e bun pentru rolul de print consort in Anglia. Si era perfect adevarat.
Va dati seama ce catastrofa era cu derbedeul acela sifilitic pe tronul Angliei. Noroc ca acea creatura n-a avut copii si a fost mostenit de Affie, care nici el n-a reusit sa produca mostenitor viabil pentru ducatul respectiv.
Sigur ca s-ar fi gasit o solutie pentru ca Victoria sa aiba mostenitori, ca si in Rusia cu Ecaterina cea Mare: pruncul si tatal.
Victoria nu ar fi avut nimic impotriva. Ea a devenit pudica datorita sotului care avea oroare de impudici dat fiind ce a trait el in familie.
Vreau doar sa atrag atentia ca VICTORIA AVEA SIMTUL DATORIEI asa de dezvoltat inca din pruncie incat nu incapea nimic altceva in inima ei.
     Affie nu a placut niciuna dintre alesele mamei si sorei lui.
Obosita, Victoria a cedat putin spunind ca va cauta si printre printesele ortodoxe. Un fel de a zice, caci singurele eligibile erau cele ruse. Si tare nu se grabea sa caute acolo...
In acest timp ţarul si ţarina cautau si ei de zor un print corespunzator si ...n-au gasit altul mai bun decat Affie.
Problema era tergiversata, pina ce mica Mare Ducesa, mica si de virsta si de inaltime dar cu vointa de fier ca si viitoarea ei soacra reuseste sa se intilneasca la un bal in Germania cu Affie care o cere in casatorie si este acceptat.
Regina Victoria o anunta pe fiica sa cea mare cu cuvintele "crima s-a produs".

     Marea ducesa Maria vine in Anglia, unde nu a fost deloc agreata de englezi nu numai pentru ca era rusoaica dar nici fizicul ei nu era pe gustul englezesc. Ei apreciaza doar frumusetea fizica(problema de gust) dansul si sportul. Si nu agreaza deloc intelepciunea sau cultura. Ori mica rusoaica era culta, vorbea multe limbi, cinta excelent la pian, aprecia teatrul.
Acestea nu sunt calitati pentru englezi. Spiritul lor gregar nu-i scoate din suficienta.
Si mai era si scunda si se ingrasa pe zi ce trecea.
Dar marea problema erau pretentiile ei ca sa fie inaintea Printesei de Wales, viitoarea sotie a regelui si inaintea printesei imperiale, fiica reginei Victoria.
Asa ceva era inacceptabil in Anglia dar nici printesa imperiala nu cedeaza. Si pentru ca pretentiile ei nu incadrau cu statutul dinastic din Anglia, Ducesa de Edinborugh s-a izolat.

     In casa ei a pastrat eticheta ruseasca mult mai constringatoare decit cea engleza, mai relaxata.
Nici unul dintre multii ei copii, nu au semanat reginei Victoria asa de bine ca nora sa rusoaica. Poate tocmai de aceia nici una n-a cedat.
Sotul ei, Affie era perfect pentru lume dar total absent in casa nefiind deloc comunicativ. Mai iubea si bautura. Familia nu-l iubea si chiar si mamei lui ii mai scazura sentimentele dupa ce si-a pierdut increderea in puterea lui de caracter. Putere care lipsea cu desavirsire.
     Populatia spera ca prin aceasta casatorie sa scada incordarea anglo-rusa. Dar in 1877, ţarul, profitind de rascoalele statelor din Balcani, declara razboi sultanului si porneste in chip de "eliberator" pentru a realiza visul de secole al rusilor, cucerirea Constantinopolului si iesirea la Marea Mediterana.
Regatul Angliei era aliatul Turciei asa ca Ducele de Edimborugh, care era ofiter de marina militara este trimis in Marea Marmara.
Rusii s-au temut si n-au intrat in Constantinopol dar au semnat un tratat cu turcii prin care acestia cedau Balcanii influentei rusesti.
Regina Victoria a luat foc. Si pentru ca s-a semnat contractul privind Balcanii, regina si-a destituit fiul de la comanda navei, profitind de faptul ca Affie isi primise varul pe nava, var ce servea in armata rusa si care era ruda cu ambele parti. Nu era corect, caci partile engleza si rusa nu erau in razboi, asa ca nici urma de tradare.
Au fost si schimb de replici care au determinat-o pe ţarina sa spuna ca Victoria se exprima ca o negustoreasa de peste.
Razboiul se termina, are loc Congresul de pace de la Berlin, unde au fost triumfatori nemtii si englezii dar nu si rusii sau romānii. Romānii pierdeau Basarabia iar rusii cistigau ceea ce avusesera deja. Victoria se simtea triumfatoare.
     In 1875 vine pe lume prima fiica a ducelui de Edimborugh, Maria, cu 3 ani inainte de nasterea ţarii in care va fi regina. Nu a fost meritul reginei Victoria. Daca era dupa regina, tara pe care a condus-o nepoata ei nici nu ar fi existat. Ce noroc pentru Carol si pentru noi ca Affie s-a insurat cu "rusoaica". E buna si zgircenia la ceva!!!
Inspirat din Ultima romantica de Hannah Pakula