AMIGDALITA de Anonim publicat la 09.07.2014
AMIGDALITA
     Ai stiut ca o femeie pana la 20 de ani face pe putin vreo 10 cancere de san care, spre norocul ei, trec neobservate? De cate ori se nelinisteste, se ingrijoreaza pentru cineva drag (frate, sora, parinti, pisica, caine) si traieste acest lucru in mod conflictual, face o mica proliferare de celule la nivelul glandelor mamare. In cazul in care trairile sale de acest gen sunt de perioada de timp si de intensitate scazuta, tumora nu va fi sesizata.
Ghinionul unei femei apare atunci cand, pentru preventie, isi face mamografie. Daca tocmai atunci trece printr-o asemenea faza conflictuala, nici nu vreau sa mai explic ce se poate intampla. breitling replica
Intelegi de ce esti impulsionata si tinuta in frica sa iti faci acele controale cat mai des? Tocmai acesta este rolul controalelor medicale: sa te tina in frica si sa isi faca clienti.
Nu ai observat ca ti se ofera posibilitatea sa iti faci analize gratuite dar, in urma acestor analize, nu prea se intampla sa nu mergi acasa cu o reteta?

bell and ross replica

     In cel mai bun caz… Cea mai buna analiza ar fi autoanaliza: sa ma analizez eu pe mine, sa observ cum ma simt, ce probleme am, la ce nivel se afla starea mea de bine.
Dar acest lucru este mai greu realizabil atat din cauza dezinformarii la care asistam, cat si din cauza fricii ce rezulta din aceasta dezinformare…
     Eu nu am amigdale. Mi-au fost scoase cand am fost mic. Multe lucruri nu imi aduc aminte, decat ca mi se umflasera de cateva ori, dupa care am fost dus la operatie.
Faza cand am fost legat de scaun si mi-au pus pe fata o masca pe care inainte au imbibat-o intr-o solutie pentru a ma adormi, ce mirosea a acetona, mi-a ramas clar intiparita in memorie.
De fiecare data, de atunci incoace, cand simt miros de acetona, retraiesc acele momente, cand ma zbateam in scaun si il imploram in zadar pe medic sa ma ajute, sa ma salveze, sa nu o lase pe asistenta sa ma adoarma, sa imi faca rau.
Cu mintea mea de copil stiam, simteam ca acei medici si asistente nu imi fac bine, desi ai mei credeau contrariul…
Iar, cu mintea de acum, stiu ca mi-au scos amigdalele degeaba, m-au chinuit degeaba, si o sa afli in cele ce urmeaza si de ce…
     Amigdalele, ca si origine, sunt niste glande stravechi, desi medicina le clasifica ca si parti ale sistemului limfatic, pe motiv ca sunt inundate de vase limfatice.
Functia biologica straveche ale acestor glande (amigdale) era de a umezi (pentru facilitarea inghitirii) imbucaturile de mancare din zona gurii, din gat.
Pe parcursul evolutiei, aceste functii de imbibare, de pregatire, de umezire a hranei, au fost preluate de glandele parotide si de cele salivare (de sub limba); totusi, amigdalele au ramas, inca nu au disparut cu totul.
Atunci cand cineva sufera un conflict de genul “cu siguranta imi intra imbucatura (care poate fi mancare, un contract, o afacere, o sarcina, o jucarie, orice alt cadou, orice lucru de care are nevoie)” si, cu toate astea, o scapa, nu ii mai intra, acest conflict este in stransa legatura cu functia de baza a amigdalei (prin urmare, ea va intra in reactie).
Atata timp cat persoana se nelinisteste, tanjeste, doreste, se streseaza ca nu a reusit sa obtina imbucatura pe care aproape ca a “inghitit-o”, a vrut-o intens, a crezut ca o are deja si care a facut-o sa aiba trairi de genul “ca si cum ar fi avut-o”… atata timp persoana se va afla in faza activa a conflictului.
In aceasta perioada, amigdalele vor creste in dimensiuni, intensificandu-si functia si incepand sa produca o cantitate tot mai mare de secretii, cu rolul biologic de a imbiba, umezi mai bine imbucatura, pentru a putea fi inghitita, ca sa nu o scape. Aceasta crestere a amigdalelor este, de fapt, un adenocarcinom (cancer malign !!) care, totusi, nu are obicei sa fie diagnostizat (spre norocul persoanei) deoarece, in primul rand, aceste tipuri de conflicte nu au obicei sa dureze mai mult de o saptamana, maxim o luna (deci cresterea amigdalelor nu va fi exagerata), iar, in al doilea rand, aceasta perioada nu este insotita de simtome stanjenitoare de gen dureri, trecand astfel neobservata.
     In natura, in viata, totul e perfect, e simplu, doar noi complicam lucrurile!
Gandeste-te, daca aceasta perioada ar fi insotita de dureri, ai mai avea pofta de acea imbucatura, ai mai tanji dupa ea?!

     In faza postconflictuala (de vindecare), cand persoana se linisteste, se impaca cu gandul ca a scapat imbucatura, accepta situatia ca atare, sau, din contra, dupa atatea “chinuri”, in sfarsit a obtinut acea imbucatura (desi crezuse ca o scapa)… in aceasta perioada incepe descompunerea tuberculoasa a adenocarcinomului (cancerului) format in perioada activa a conflictului, proces cunoscut de stiinta medicala ca si amigdalita.
Gura, respiratia persoanei in cauza va fi urat mirositoare tocmai pentru ca aceasta descompunere este realizata de catre “nenorocitele” astea de ciuperci, impotriva carora luptam cu atata indarjire. Ciupercile sunt activate de catre organism,replica omega watches ca sa vina sa descompuna straturile de tesut superfluu din amigdale, care fusesera create in perioada conflictuala si nu se afla in acea zona din motivele invocate si anume pentru ca ele ar cauza infectia locala.
     Nestiindu-se cauzele reale ale bolilor si nefacandu-se legatura intre emotiile, trairile noastre si efectele pe care le produc acestea in organism, foarte multe boli se pun pe seama amigdalelor: are copilul mancarimi la ochi? il dor dintii? tuseste? are eruptii cutanate?… sigur amigdalele sunt de vina, desi nu exista niciun fel de legatura intre ele.
Oare de ce? Pentru ca indepartarea amigdalelor are efecte secundare relativ nesemnificative si, in acelasi timp,replica cartier watches este foarte profitabila. Se intervine pentru a nu sta cu mainile in san si pentru ca sa nu iasa la iveala faptul ca nu se stiu cauzele reale, originea acestor modificari, reactii din biologic, pe care le numesc boli.
Si totusi, nimeni nu o sa scape de alergii, de eczeme, de dureri de dinti sau de orice altceva, odata amigdalele extirpate.
     Este, deci, un lucru important, si as atrage atentia parintilor, ca, atunci cand copilasul are amigdalita, aceasta este, de fapt, un simptom al fazei de vindecare al unui conflict de tipul “nu pot obtine”, care s-a rezolvat intr-o anumita directie.
In mod norocos, amigdalele sunt intr-un loc in care nu pot sa infunde vreun canal, nu pot sa produca nicio complicatie, modificarile la nivelul lor nu sunt periculoase fiziologic, deci, in afara de o atenuare de simptome, nu ar fi necesara interventia numita “amputare”, care nu e o solutie viabila, reala.

     Si totusi, de ce este amigdalita numita boala a copilariei, de ce e mai frecventa la copii?
Pentru ca, copiii sunt mai creduli, cred ca pot avea o gramada de lucruri, ca o sa primeasca o gramada de lucruri,replica cartier watches si astfel, traiesc, din aceste motive, mai multe dezamagiri, mai multe conflicte ca nu au putut obtine ce si-au dorit.
Trebuie inteles faptul ca, daca copilul nu recade din nou si din nou in faza activa a conflictului, nu va mai avea probleme niciodata cu amigdalele.
Ca si parinte, este responsabilitatea ta sa fii atent la aceste lucruri, sa ii oferi copilului tau o viata lipsita de conflicte, lipsita de boli… Succes!” SURSA: http://terapieinarmonie.ro