Debandada - Partea I de Lelia Mihail publicat la 16.07.2014
Victoria si "colegii" ei
     Regina Victoria(n. 24 mai 1819, Londra - d.22 ianuarie 1901, Isle of Wight), hulita sau adulata, n-a fost singura pe lume si nu facea tot ce voia ea, oricit vor unii sa ne faca sa credem asta.

     Abia facuse putina ordine in debandada si coruptia de la curtea ei, datorita in mare parte sotului ei, care era si el disperat de atita imoralitate, ca au si crescut copii si a trebuit sa se gindeasca la casatoria lor.
Copii multi, probleme multe. Nu putea "sa-i dea dupa oricine".
A ocupat tronul in 1837 si s-a casatorit in 1840. Si a tot nascut pina in 1857.
Fiica cea mare s-a casatorit cu mostenitorul tronului german in 1858. Victoria nastea si plasa........
La mijlocul secolului 19 era deja problematizata cu casatoriile copiilor.
Trebuie subliniat faptul ca Imperiul Britanic, celtic la origine dar jidanit de multa vreme si cu conducatori arieni care "le ciuguleau din palma" adevaratilor stapini, nu mai actiona dupa voia proprie.
     Hai sa vedem ce era si pe la "casele colegilor ei".
Sa vedem care era situatia in celelalte Imperii, rus, german, austriac.
     Imperiul Rus(rus)
Rusia era un mare imperiu, care avea in memoria ancestrala sa apere aceste teritorii de invazia ariana ( citeste germana). Asta era inscris in supraconstientul fiecarui rus dar si a fiecarui arian. Cei care-i manevrau pe arieni, cei care au condus lumea de 500000 ani, si-au dat seama ca nu pot lasa Rusia pe seama rusilor. Si au reusit.
L-au corupt "impecabil" pe "Petru cel Mare Fraier" si au pus mina pe Rusia.
Si de atunci "tot ne spala creierele".
Comunistii il aveau la mare drag pe Petru. Si istoria popoarelor e plina de "mareata lui prostie".
Si putem constata cum treaba cu "puritatea" mergea si aici. Nici un tar nu se casatorea cu vreo boieroaica rusoaica.
Acum se stie ca mitocondriile dau firea si simtirea unui om. Si de asta aveau nevoie. "Sa le curga arianismul prin singe la toti".
ADN parental nu-i interesa. "Naravurile" conteaza, aici merge manevra.

     Alexandru (Aleksandr) al II-lea (n. 29 aprilie 1818, Moscova – d. 13 martie 1881, Sankt Petersburg), fiul lui Nicolae I al Rusiei, a fost tarul (Imparatul) Rusiei de la 2 martie 1855 si pâna la asasinarea sa în 1881. De asemenea, a fost si Mare Duce al Finlandei si a revendicat titlul de rege al Poloniei.

     Maria de Hessa si de Rin (n. 8 august 1824 - d. 3 iunie 1880) a fost printesa de Hessa si, sub numele de Maria Alexandrovna , împarateasa a Rusiei, sotia împaratului Alexandru al II-lea al Rusiei. S-a nascut la Darmstadt, capitala Ducatului si a murit la Sankt Petersburg.

     Maria a fost cel mai mic copil dintre cei sapte ai Marii Ducese Wihelmine von Hessen, sora mai mica a tarinei Elisabeta Alexeievna.
Ultimii patru copii au fost probabil copiii biologici ai baronului August von Senarclens de Grancy, însa pentru a evita scandalul, Marele Duce de Hesse a recunoscut pe Alexandru si pe Maria drept copii ai sai; ceilalti doi au murit de mici.

     Care era de fapt situatia de acasa, din Hesse, e clar. Probabil ca in vremurile acelea libertinajul era foarte mare de vreme ce imparateasa nu s-a sinchisit mai tirziu sa se simta ultragiata de relatia cu regina Victoria.
Dar nici de "marea curte imperiala" in care a intrat "nu mi-e rusine".

     Când în 1838 tareviciul Alexandru Nikolaievich facea turul Europei în cautarea unei sotii, s-a îndragostit de tânara Maria în vârsta de 14 ani. Desi mama tareviciului, împarateasa Alexandra Fiodorovna, a obiectat, Alexandru a insistat si tinerii s-au casatorit la 16 aprilie 1841.
De fapt Alexandru o placuse pe Victoria, si ea pe el, dar politica i-a impiedicat sa se casatoreasca.
El era Rus, vezi doamne, iar englezii erau rusofobi si mostenea si acel mare imperiu.
Cine renunta la propria coroana?
Nicidecum Victoria care nu avea inlocuitor.
     Alexandru crescuse intr-un camin mai "curat".
Pâna în 1832 Nicolae si Alexandra au avut sapte copii pe care i-au crescut cu grija.
Nicolae si-a iubit toata viata sotia pe care o alinta “Mouffy”.

     Dupa 25 de ani de fidelitate Nicolae a avut o metresa, pe nume Barbara Nelidova, o doamna de onoare a Alexandrei; doctorii îi interzisesera Alexandrei activitatea sexuala din cauza sanatatii sale precare.
In 1845, Nicolae a plâns când doctorii de la curte au cerut Imparatesei sa plece la Palermo pentru câteva luni pentru a-si îngriji sanatatea.
Când a înteles ca Alexandra nu mai are nici o sansa, Nicolae a facut tot posibilul sa i se alature chiar daca numai pentru putin timp. Nelidova a mers cu ei si desi la început Alexandra era geloasa, curând a acceptat aventura si a ramas în termeni buni cu metresa sotului ei
Imparateasa Alexandra Feodorovna a fost întotdeauna fragila si a avut o sanatate precara.
La vârsta de patruzeci de ani arata mult mai în vârsta si era din ce în ce mai subtire. In 1837 Imparateasa a ales ca resedinta Crimeea. Acolo, Nicolae a construit Palatul Oreanda pentru ea.
La sfâritul anului 1854, Alexandra Feodorovna era foarte bolnava însa a reusit sa-si revina.
In 1855 tarul Nicolae a contactat o gripa si a murit la 6/18 februarie.
Alexandra Feodorovna a supravietuit sotului ei cinci ani.
S-a retras la Palatul Alexander la Tsarskoe Selo si a ramas în termeni buni cu metresa sotului ei, Barbara Nelidova, pe care a numit-o cititorul ei personal.
Sanatatea Imparatesei mama a devenit din ce în ce mai fragila. Iernile Rusiei erau prea aspre pentru ea astfel încât si le petrecea în strainatate.
In toamna anului 1860 doctorii i-au recomandat sa paraseasca Rusia însa Alexandra a preferat sa stea la St.Petersburg.
A murit în somn la vârsta de 62 de ani la 1 noiembrie 1860 la Palatul Alexander din Tsarskoe Selo.
     Era foarte normal sa n-o vrea pe nor'sa, Maria asa zis de Hesse. Era fiica matusii ei care le stricase renumele.

     Maria era foarte timida si era privita cu raceala, ca fiind fara gust vestimentar, fara conversatie, fara famec.
Maria a fost mama a opt copii. Aceste sarcini autinut-o departe de viata de la curte. Desi tarul a tratat-o întotdeauna bine, Maria stia ca Alexandru îi era necredincios si avea multe metrese. Din acest motiv s-a retras, nu din cauza sarcinilor. Victoria era o regina cu mina de fier si facea si copii.

     Avea deja trei copii cu metresa sa, printesa Caterina Dolgoruki, când a mutat-o pe ea împreuna cu copii în Palatul imperial. La mai putin de o luna de la moartea Mariei, Alexandru a facut o casatorie morganatica cu metresa sa.
     "Marele rus" Alexandru era fiul unei printese prusace si s-a casatorit cu o Hesse. A avut multe metrese dar problemateca a fost doar Dolgorukina?
De ce? Pentru ca era din neamul Rurik, cei care au intemeiat Rusia si care aveau alt ADN.
Si au avut si copii. Asta nu se poate!!!!

     Fiul lui cel mare, Nicolae, in vara anului 1864 s-a logodit cu Printesa Dagmar a Danemarcei, care era a doua fiica a regelui Christian al IX-lea al Danemarcei si a reginei Louise si totodata cumnata a Printului de Wales, mostenitor al tronului britanic.
La începutul anului 1865, în timpul unui turneu în Europa de Sud, a contractat o boala care a fost iniial în mod gresit diagnosticata ca reumatism. Mai târziu s-a dovedit a fi meningita cerebro-spinala.
Simptomele initiale includeau dureri de spate precum si sensibilitatea la zgomot si lumina.
Cu toate acestea, tareviciul si-a continuat turneul în Italia.
Starea lui de sanatate s-a agravat rapid si a fost trimis în sudul Frantei, dar acest lucru nu a adus nici o îmbunatatire.
In primavara lui 1865 Nicolae a continuat sa se simta rau si a murit la 24 aprilie 1865 la Nisa.
Moartea sa timpurie la vârsta de 21 de ani a fost devastatoare pentru mama sa.

     Urmatorul copil, Alexandru devine tarul Alexandru III.
Spre deosebire de tatal sau, Alexandru al III-lea a fost de-a lungul întregii sale domnii un împarat conservator care a dus pe culmi noi principiul "Autocratie, ortodoxie si nationalism” al lui Nicolae I.
Un slavofil convins, Alexandru al III-lea a crezut ca Rusia poate fi salvata de la haos prin îndepartarea rusilor (în frunte chiar cu el) de influenta ocidentala subversiva.
Unul la care n-au functionat impecabil mitocondriile ariene. Bravo lui! Intr-adevar a salvat Rusia.
Iata ca se poate! Arhanghelul neamului rus, Marele Urs, nu doarme si nici nu ia concediu. De altfel si marele nostru lup-dragon e mereu la datorie.
Cel mai important sfatuitor al tarului a fost Constantin Petrovici Pobedonostev, profesor particular al lui Alexandru al III-lea si al fiului acestuia, Nicolae al II-lea, si conducatorul Sfântului Sinod din 1880 pâna în 1895.
El îi învatase pe elevii lui imperiali sa se teama de libertatea cuvântului si de presa si sa urasca democratia, constitutia si sistemul parlamentar. Si ce bine a facut! Si-a dat seama cit rau pot face astea in mina unor rauvoitori.
Dealtfel noi traim azi viata pe care ei au reusit s-o amine.
In timpul lui Pobedonostev, revolutionarii au fost persecutati, iar politica de rusificare a capatat o dezvoltare coplesitoare în tot imperiul.
In timpul domniei lui Alexandru al III-lea, s-a consfintit alianta cu Franta republicana, Rusia bucurându-se de credite importante din aceasta tara pentru dezvoltarea industriei nationale.
Asta a fost o gresala sau n-a avut de ales. L-au prins jidanii la bani.
Revolurionarii-citeste facatorii de debandada- au fost pacostea Europei.
Nu vorbim acum cine i-a "inventat" si cu ce scop. Am scris mult despre asta.
Si au tupeu sa se plinga, tot suntem noi spalati la creier, "dupa ce jidanii, adica nush'ce revolutionari i-au pus bomba sub fund lui taica'su".
     Nu sunt o admiratoare a rusilor dar trebuie sa recunoastem ca, desi spalati la minte si ei, apara instinctiv zona de arieni.
Arienii, stim deja, sunt armata atlantilor in razboiul lor de cucerire a lumii.
Au tras un zid de carantina pentru planeta, dupa razboiul atomic in care au fost decimati, si incearca sa-si implineasca visul lor de marire.
Au fost decimati de extraterestrii pentru aceste invazii repetate.
Au crezut ca pot cucerii intreaga planeta la apararea zidului, dar n-a mers.
Printre cei care i-au impiedicat este si acest Alexandru III.
Ca a platit fiul lui Nicolae II cu toata familia, nu discutam aici.
De ce actualii lor canducatori, comunisti si jidani actioneaza la fel, vom mai vorbi.
     Pobedonostev, cunoscut pentru conservatorismul sau extrem, a trezit în elevul sau foarte putina dragoste pentru studii abstracte sau pentru un efort intelectual prelungit însa el a influentat caracterul domniei lui Alexandru prin insuflare în mintea tânarului, a convingerii ca zelul pentru ortodoxia rusa era un factor esential a patriotismului rus.
     Se spune ca tareviciul Nicolae si-a exprimat dorinta ca mireasa lui, Printesa Dagmar a Danemarcei, ar trebui sa se casatoreasca cu succesorul sau.
Aceasta dorinta a devenit realitate la 28 octombrie/9 noiembrie la Palatul de Iarna din Sankt Petersburg când Alexandru s-a casatorit cu Printesa Danemarcei.
Casatoria a fost una fericita si a ramas una senina pâna la sfârsit.
Spre deosebire de mariajul parintilor lui Alexandru, nu a existat adulter în acest mariaj. (si in viata actuala e la fel de incapabil de adulter)
     Alexandru a preferat sa se încreada în sfaturile unui mic grup de demnitari printre care se numarau Pobedonostev si contele Dmitri Tolstoi, care a devenit ministru de interne în 1882. Ei au încurajat maniera dominatoare de guvernare abordata de împarat.
Alexandru era convins ca reformele tatalui sau slabisera monarhia si a adoptat ideologia Nationalismului Oficial preferata de bunicul lui, Nicoale.
     Toate reformele interne ale lui Alexandru al III-lea au fost sa inverseze liberalizarea societatii care a avut loc sub domnia tatalui sau.
Ideea politica a lui Alexandru a fost o natiune compusa dintr-o singura nationalitate, limba si religie precum si o singura forma de administrare.
A încercat sa realizeze acest ideal prin instituirea obligativitatii predarii în limba rusa în întreg Imperiu, inclusiv a germanilor, polonezilor si a altor subiecti non-rusi (cu exceptia finlandezilor); prin extinderea ortodoxiei si distrugerea institutiilor religioase germane, poloneze si suedeze; prin slabirea iudaismului si persecutarea evreilor.
     La ce-i folosise lui Alexandru II liberalismul? La autodistrugere.
Incurajata de succesul asasinarii împaratului Alexandru al II-lea, organizatia terorista Narodnaia Volia a început sa planuiasca asasinarea lui Alexandru al III-lea.
Complotul a fost descoperit de Ohrana si cinci dintre conspiratori - inclusiv Alexandru Ulianov, fratele mai mare al lui Lenin - au fost capturati si spânzurati la 8 mai/20 mai 1887.
La 17/29 octombrie 1888 trenul imperial a deraiat la Borki. In momentul accidentului, familia imperiala se afla în sala de mese. Acoperisul s-a prabusit si Alexandru a tinut resturile acoperisului cu umerii pentru a le da timp copiilor sa iasa afara.
Debutul insuficientei renale a lui Alexandru a fost atribuita mai târziu traumei contondente de care a suferit în acest incident.
     Imparatul s-a interesat personal de politica externa.
Criza din Balcani din 1877-1878 distrusese Liga celor Trei Imparati, lasând Rusia izolata diplomatic.
Una dintre primele initiative ale noii domnii a fost semnarea Aliantei celor Trei Împarati în iunie 1881.
Acest tratat secret cu o durata de trei ani, cuprindea garantarea faptului ca, daca oricare dintre cele trei puteri semnatare - Rusia, Austro-Ungaria si Prusia - se afla în razboi cu o a patra putere, celelalte vor ramâne neutre.
Totodata, Alianta angaja cele trei puteri la tinerea strâmtorilor închise pentru vasele de razboi straine si la mentinerea situatiei existente în Balcani.
     In 1887 Alexandru refuza sa reînoiasca Alianta Celor Trei Imparati dându-si seama ca, fortata de împrejurari, Germania va sprijini cel mai probabil Austria împotriva Rusiei.
Cancelarul Bismark dorind sa evite situatia în care ar avea de ales între Austriasi Rusia, a negociat un Tratat de Reasigurare secret cu rusii în acelasi an, dar când bulgarii l-au ales pe Ferdinand de Coburg, un protejat austriac, sa le fie conducator, tensiunile dintre Austria si Rusia s-au adâncit.
Publicarea de catre Bismark a Aliantei Dualiste încheiata de el cu Austria în 1879 au intensificat suspiciunile Rusiei cu privire la Germania.
In 1890 kaiserul Wilhelm al II-lea a refuzat sa reînoiasca Tratatul de Reasigurare si izolarea Rusiei a fost completa.
Rusia si-a îndreptat atentia catre Franta. Negocierile au început în 1891 si s-au încheiat cu semnarea unui tratat în 1894.
In schimbul asigurarii ca va sprijini Franta în cazul unui atac din partea Germaniei, Rusia a primit din partea Frantei garantia ca o va sprijini în cazul unui atac fie din partea Germaniei, fie din partea Austriei.
Imparatul a preferat sa-si stabileasca resedinta la Gatchina în loc de Tarskoe Selo si a petrecut putin timp la Sankt Petersburg.
El îsi petrecea timpul cu activitati tipice vietii la tara si cu betii cu prietenii.
Când doctorii i-au interzis alcoolul, Alexandru a comandat o pereche de cizme înalte în care sa poata ascunde sticla de bautura de vigilenta împaratesei.
     Casnicia lui Alexandru si a Mariei a fost una fericita, iar împaratul i-a fost credincios lui "Mimi" a lui.
Maria, ca si sora ei Alexandra, sotia viitorului Eduard al VII-lea al Regatului Unit, a fost o mama dominatoare.
Cei trei fii ai ei Nicolae, George si Mihail au devenit niste tineri timizi si imaturi. Mihail a fost favoritul rasfatat al tatalui sau.

Alexandru al III-lea si Printesa Dagmar a Danemarcei (Maria Feodorovna) au avut sase copii:
- Nicolae al II-lea (6 mai 1868 - 17 iulie 1918); s-a casatorit în 1894 cu Printesa Alix de Hesse si de Rin; au avut patru fiice si un fiu.
- Marele Duce Alexandru Alexandrovici (7 iunie 1869 - 2 mai 1870) a murit de meningita
- Marele Duce George Alexandrovici (9 mai 1871 - 9 august 1899) a murit de tuberculoza; nu a avut copii
- Marea Ducesa Xenia Alexandrovna (6 aprilie 1875 - 20 aprilie 1960); s-a casatorit în 1894 cu verisorul ei primar Marele Duce Alexandru Mihailovici; au avut sapte copii
- Marele Duce Mihail Alexandrovici (22 noiembrie 1878 - c. 12 iunie 1918); s-a casatorit în 1912 cu Natalia Sergheievna Wulffert; au avut un fiu.
- Marea Ducesa Olga Alexandrovna (13 iunie 1882 - 24 noiembrie 1960); s-a casatorit prima data cu Ducele Petru Alexandrovici de Oldenburg; nu au avut copii, si a doua oara cu Nikolai Kulikovski; au avut doi fii.
     Imperiul german(arian)
Otto Eduard Leopold von Bismarck - Graf von Bismarck (conte), apoi Fürst von Bismarck-Schönhausen (principe) - (n. 1 aprilie 1815, d. 30 iulie 1898) a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de la sfârsitul secolului al XIX-lea, precum si o figura dominanta în afacerile mondiale.
Ca prim-ministru (în germana: Ministerpräsident) al Prusiei între 1862 si 1890, el a supervizat unificarea Germaniei de la 1871.
In 1867 devenise cancelar al Confederatiei Germane de Nord.
A proiectat Imperiul German de la 1871, devenind primul sau cancelar ("Cancelar al Imperiului”) si dominând afacerile acestuia pâna la demiterea sa în 1890.
Diplomatia lui, numita "politica realista” (Realpolitik), si modul autoritar în care conducea statul i-au adus porecla de "Cancelarul de Fier”.

     Fiind un mare latifundiar aristocrat ("Junker”), avea profunde convingeri conservatoare, monarhiste si aristocratice.
Principalul sau obiectiv politic a fost ridicarea Prusiei la rangul celui mai puternic stat al Confederatiei Germane.
Profitând de iscusinta sa în diplomatie, Bismarck a purtat doua razboaie pentru a-si atinge scopul.
Mai mult, a reusit sa impuna Prusia ca mare putere europeana dupa învingerea Frantei în razboiul Franco-Prusac din 1870, aceasta încetând a mai detine suprematia continentala.
     Dupa moartea lui, nationalistii germani l-au ridicat pe Bismarck la rangul de erou, construind sute de monumente pentru a glorifica trasaturile sale de lider puternic.
Istoricii l-au laudat ca fiind un om de stat moderat si echilibrat, care a fost în primul rând responsabil pentru unificarea statele germane într-un singur stat national. El a folosit balanta puterii în diplomatie pentru a mentine Europa pasnica în anii 1870 si 1880.
A creat o noua natiune cu o politica sociala progresista, un rezultat care a mers dincolo de obiectivele sale initiale în calitate de practicant al politicii de forta în Prusia.
Putem spune ca Bismarck este inaltatorul Prusiei si creatorul Germaniei.

     Wilhelm I sau Wilhelm Friedrich Ludwig von Hohenzollern (n. 22 martie 1797 — d. 9 martie 1888, Berlin) a fost regele Prusiei (din 2 ianuarie 1861 si pâna la moartea sa) si primul împarat german (începând cu 18 ianuarie 1871).
Este un reprezentant al politicii conservative prusace.
In perioda sa, "perioada wilhelmina”, împaratul cauta pâna în ultimul moment sa împiedice razboiul franco-prusac care s-a terminat cu dezastrul de la Sedan suferit de armata franceza, din cauza aceasta este numit de istorici si "Wilhelm cel Mare”.
Politica din timpul domniei sale este influentata în mod pregnant de cancelarul sau Otto von Bismarck.

     Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach (Augusta Marie Luise Katharina von Sachsen-Weimar-Eisenach) (30 septembrie 1811 – 7 ianuarie 1890) a fost regina a Prusiei si prima regina a Imperiului German ca sotie a lui Wilhelm I al Germaniei.
Augusta a fost a doua fiica a lui Carol Frederic, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach si a Mariei Pavlovna a Rusiei, fiica tarului Paul I al Rusiei si a Sofiei Dorothea de Württemberg.
     In timp ce tatal ei avea capacitati intelectuale limitate, ale carui lecturi preferate pâna la sfârsitul vietii erau povestile, Goethe vorbea despre mama Augustei, Maria, ca despre "una dintre cele mai semnificative femei a timpului ei”.
Augusta a primit o educatie completa care a inclus lectii de desen de la pictorul curtii, Luise Seidler, ca si lectii de muzica de la capelmaistrul curtii Johann Nepomuk Hummel.
     Augusta avea numai cincisprezece ani când, în 1826, l-a întâlnit pe viitorul ei sot.
Wilhelm credea despre tânara Augusta ca avea o "personalitate excelenta”, însa era mai interesat de sora mai mare a ei, Maria (cu care fratele sau mai mic se si casatorise).

     La acel moment Wilhelm era îndragostit de printesa poloneza Elisa Radziwill.
Printul mostenitor era fratele mai mare a lui Wilhelm, Friedrich Wilhelm iar el si sotia lui Elisabeth nu aveau copii. Wilhelm era deci mostenitor prezumtiv al tronului si era de asteptat sa se casatoreasca si sa aiba copii. Tatalui lui Wilhelm îi placea relatia dintre Wilhelm si Elisa, însa curtea prusaca descoperise ca stramosii ei îi datorau titlul princiar lui Maximilian I, Imparat Roman si ea nu a fost considerata suficient de nobila ca sa se marite cu un mostenitor al tronului Prusiei.
Astfel ca, în 1824, regele a apelat la Alexandru I al Rusiei (care nu avea copii) s-o adopte pe Elisa, însa Alexandru a refuzat.
Al doilea plan, ca Elisa sa fie adoptata de unchiul ei, Printul August al Prusiei (fratele lui Frederic cel Mare), de asemenea a esuat.
Prin urmare, în iunie 1826, tatal lui Wilhelm s-a simtit obligat sa-i ceara fiului sau sa renunte la potentiala casatorie cu Elisa.
In cele din urma Wilhelm a cerut-o de sotie pe Augusta la 29 august; logodna a avut loc la 25 octombrie 1828.
Istoricul Karin Feuerstein-Prasser a punctat pe baza corespondentei celor doi logodnici, asteptarile diferite pe care le avea Wilhelm de la ambele mariaje: Wilhelm i-a scris surorii sale, Charlotte, sotia tarului Nicolae I al Rusiei, cu referire la Elisa Radziwill: "poti avea o singura dragoste adevarata” iar cu referire la Augusta, "printesa este draguta si desteapta însa ma lasa rece.”
Augusta era îndragostita de viitorul ei sot si spera într-un mariaj fericit.
     La 11 iunie 1829, la capela Palatului Charlottenburg, Augusta s-a casatorit cu Wilhelm, care era cu 14 ani mai mare decât ea.
Primul copil al cuplului, Printul Frederic (viitorul Frederic al III-lea al Germaniei) s-a nascut la 18 octombrie 1831, la trei ani dupa nunta iar al doilea copil, Printesa Louise la 3 decembrie 1838, sapte ani mai târziu. Augusta a trecut prin mai multe faze maniaco-depresive începând cu 1841; s-a simtit nedorita datorita aventurilor lui Wilhelm.
     Frederic al III-lea al Germaniei s-a nascut la 18 octombrie 1831 a fost împarat german si rege al Prusiei pentru 99 de zile în 1888.
A fost descendent al Casei de Hohenzollern, conducatori ai Prusiei, cel mai puternic stat german.
Frederic crescuse într-o perioada politica tumultuoasa, ca urmare a liberalismului, care a capatat popularitate si sprijin entuziast de-a lungul anilor 1840 în Germania. Liberalii cautau o Germanie unificata si erau monarhisti constitutionali, dorind o constitutie care sa asigure egalitatea cetatenilor în fata legii, protectia proprietatii si a drepturilor civile de baza; doreau un guvern condus pe baza reprezentare populara.
Când Frederic avea 17 ani, aceste sentimente nationaliste si liberale au declansat o serie de proteste politice în Germania si alte zone ale Europei.
Aoleuuuuuuuuuuuuu! Parca am mai auzit asta...
Pasoptistii cu liberalismul lor au reusit sa distruga complet Europa. Revolutiile...arma de baza a jidanilor.
Asa au patruns arienii si in Ramania. Dar la noi povestea devine aproape comica. Nu e de mirare ca neamul nostru a produs un Creanga, un Carageale, un Topirceanu etc.
     Sa ne intoarcem la Frederick III.
In ciuda accentului pus de familia Hohenzollern pe educatia militara traditionala, Augusta a insistat ca fiul ei sa primeasca si o educatie clasica. In consecinta, Frederic a fost riguros meditat atât în traditiile militare cât si în artele liberale. Era un elev talentat, în special bun la limbi straine, vorbind fluent engleza, franceza si studiind latina.
A studiat, de asemenea istoria, geografia, fizica, muzica, religia si excela la gimnastica; precum era cerut unui print prusac, a devenit un bun calaret.
Printii de Hohenzollern erau familiarizati cu traditiile militare înca de la o vârsta frageda; Frederic avea zece ani când a fost înaintat în gradul de locotenent secund în Primul Regiment de Infanterie al Garzilor si investit cu Ordinul Vulturul Negru.
Crescând, s-a asteptat ca el sa se implice activ în afacerile militare, dar la vârsta de 18 ani a renuntat la traditiile famililei lui si a mers la universitatea din Bonn.
Timpul petrecut la universitate, împreuna cu influenta membrilor de familie mai putin conservatori au contribuit la îmbratisarea idealurilor sale liberale.
Dar cum "Dumnezeu nu doarme" nu a domnit decit 99 zile.
     In secolul XIX, casatoriile regale erau aranjate pentru a asigura aliante si pentru a mentine legaturi de sânge în rândul natiunilor europene dominante. Inca din 1851, regina Victoria a Marii Britanii si sotul ei, Printul Albert, au facut planuri pentru ca fiica lor cea mare, Victoria, Printesa Regala a Marii Britanii sa se casatoreasca cu Frederic.
Dinastia regala a Marii Britanii era predominant germana; exista putin sânge britanic în regina Victoria si nici un pic în sotul ei.
Monarhii doreau sa men?ina legaturile de sânge în Germania si Printul Albert mai spera ca mariajul ar conduce la liberalizarea si modernizarea Prusiei.
     Regele Leopold I al Belgiei, unchi al monarhilor britanici,replica U boat watches a favorizat, de asemenea, aceasta asociere. Acest rege era in masoneria sionista, era un Illuminati. Toti monarhii erau masoni dar apartineau unor loji cu interese diferite.
Tatal lui Frederic, Printul Wilhelm, nu era interesat de acest aranjament si spera ca nora o Mare Ducesa a Rusiei.
Printesa Augusta era în favoarea unui partide care ar apropia familia imperiala de Marea Britanie.
Logodna tânarului cuplu a fost anuntata în aprilie 1856 iar casatoria a avut loc la 25 ianuarie 1858 la Palatul St. James din Londra.
Pentru a marca acest eveniment, Frederic a fost promovat la gradul de general maior în armata prusaca.

     Mariajul a fost fericit ; Victoria primise o educatie liberala si avea aceleasi puncte de vedere ca ale sotului ei.
Cuplul a avut opt copii: Wilhelm în 1859, Charlotte în 1860, Henric în 1862, Sigismund în 1864, Victoria în 1866, Waldemar în 1868, Sofia în 1870 si Margareta în 1872. Sigismund a murit la vârsta de doi ani, Waldemar la vârsta de 11, iar fiul lor cel mare, Wilhelm, a suferit de probleme la un brat.
     Wilhelm, care a devenit împarat dupa decesul lui Frederic, nu împartasea ideile liberale ale parintilor sai; mama sa vedea în el "un prusac complet”.
Aceasta diferenta de ideologie a creat o prapastie între Wilhelm si parintii sai.
Ghinion!!! Desi parea un mare succes al Victoriei, a fost de fapt un esec.
Ce binecuvintare pentru toti europenii!!!!!
     Imperiul austriac(arian-iezuito-papal)
Imperiul Austriac (în germana Kaisertum Österreich) a fost o formatiune statala ce a existat în centrul Europei între 1804 si 1918.
Cu toate acestea, uneori, numele de "Imperiu Austriac" e folosit si referitor la perioade mai timpurii, pentru a desemna domeniile Casei de Habsburg, sub stapânirea carora,omega replica dincolo de Sfântul Imperiu Roman de Natiune Germana, se mai aflau si Ungaria, Croatia, Transilvania (1699), Galitia (1772), Bucovina (1775) si Dalmatia.
Imperiul Austriac a fost oficial proclamat în anul 1804 în baza domeniilor coroanei familiei Habsburgilor, care detinuse din secolul XV pâna la începutului secolului XIX coroana imperiala germana.

     Imperiul Austriac a fost creat în contextul crizei seculare în care intrase Sfântul Imperiu Roman de Natiune Germana, care a fost lichidat în anul 1806 sub loviturile Frantei bonapartiste, si a cunoscut ca atare doua perioade:
In 1815 devine principala putere din cadrul nou-createi Confederatii Germane, desi pozitia sa era puternic concurata de Regatul Prusiei. Cuprinde atunci 20 de provincii de statuturi diferite (regate, principate, ducate, marchizate) dar administrativ egale. Aceasta prima perioada se încheie în 1866 când rivalitatea celor doua mari puteri din cadrul Confederatiei Germane : Austria si Prusia, conduce la declansarea razboiului austro-prusac, câstigat de Prusaci, care a avut drept consecinta destramarea Confederatiei Germane, si aparitia Uniunii Nord-Germane pe de o parte (din 1871 se va numi Imperiul German) si a Austro-Ungariei pe de alta parte ; aceasta din urma pierde în Italia posesiunile sale Milaneze si Venetiene (regatul Lombard-Venetian).
Intre 1867 si 1918 Imperiul Austriac se împarte în doua monarhii componente ale Austro-Ungariei : Cisleithania (de la râul Leitha pe care trecea vechiul hotar dintre Austria si Ungaria) si Transleithania : prima includea preponderent domeniile casei de Habsburg din fosta Confederatie Germana si din fosta Polonie, a doua preponderent domeniile coroanei regale ungare,rolex replica watches împaratul Franz-Iosif (1830-1916) fiind simultan monarh la Viena si la Budapesta. ficial, în aceasta a treia faza, dubla-monarhie se denumea "Imperiul Austriei si Regatul Ungariei", nu Imperiul Austro-Ungar iar titlul lui Franz-Iosif era împarat austriac si rege maghiar.
Forma de guvernare Monarhie absoluta
Imparat:

     - 1806 -1835 Francisc I
Ce chip areeeee!!!!!
Domnia sa a fost marcata de rivalitatea cu Franta revolutionara si napoleoniana. Abia urcat pe tron, a primit vestea sumbra a decapitarii matusii sale, regina Maria-Antoaneta, în timpul terorii Revolutiei Franceze. In anii urmatori, Austria s-a confruntat militar cu Franta, fiind învinsa de geniul militar al lui Napoleon I Bonaparte.
La 11 august 1804 se declara împarat ereditar al Austriei, iar la 6 august 1806, în urma crearii Confederatiei renane si disparitiei Sfântului Imperiu Roman, renunta la titlul de împarat romano-german luând numele de Francisc I (Franz I).
In 1809 ataca din nou Franta, profitând de cursul nefavorabil al interventiei militare napoleoniene din Spania.
In 1814, îsi ataca pentru a patra si ultima data marele inamic, aliat fiind cu Anglia, Prusia si Rusia. In urma victoriei, este recunoscut rolul crucial al Austriei în obtinerea acesteia, Francisc prezidând Congresul de la Viena,replica omega watches for man care a pus bazele Sfintei Aliante.
S-a casatorit de multe ori cu tipe din neamul Habsburgic aflate pe diverse tronuri.
A vut 7 copii pe care i-a casatorit tot cu Habsburgi sau cu Napoleon.

     - 1835 -1848 Ferdinand I
A urmat la tron tatalui sau Francisc I al Austriei în 1835 si a fost fortat sa abdice în 1848. Inainte de a fi împarat, a scapat cu viata dintr-un atentat menit sa îl suprime, pus la cale de capitanul Francisc Reidl. A fost epileptic si retardat mintal, dar fara îndoiala încoronat cu acordul lui Metternich pentru a mentine legitimitatea tronului imperial.
Cu toate ca nu a fost declarat în incapacitate de a conduce, s-a format un consiliu de regenta, în fruntea caruia se aflau arhiducele Ludovic si Metternich. Mariajul sau cu printesa Maria Anna de Sardinia (1803-1884), fiica regelui Victor Emanuel I si a Mariei Teresa de Austria-Este, probabil nu a fost niciodata consumat.
Este cunoscut pentru singura sa comanda coerenta: când cineva a încercat sa îl opreasca sa nu manânce în exces galuste, din cauza problemelor digestive pe care le avea, a spus: “Sunt împarat si vreau galuste!” (în germana: „Ich bin der Kaiser und will Knödel”).

     - 1848 -1916 Franz Josef I
Era frate cu decrepitul. Se pare ca a fost normal. A domnit 68 de ani.
S-a casatorit cu Elisabeta de Bavaria, Sissi. Au avut copii; 3 fete si un baiat.
Nici una din fete nu a fost preferata ca nora a Victoriei. Aveau genele bolnave iar Victoria era si ea destul de incarcata negativ din punct de vedere genetic. Pe de alta parte, era ascultatoare, nu iesea din vorbele stapinilor si pentru asta era sustinuta.

     - 1916 -1918 Carol I nepot al lui Franz Josef I - ultimul imparat.