Wassilko de Serecki de Anonim publicat la 23.10.2014
Wassilko de Serecki (Siret)
Contii Wassilko de Serecki sunt membrii ai nobilimii austriece superiore (Hochadel) si descendentii unei familii vechi boieresti moldovenesti din Bucovina, care au purtat acest titlu pe timpul Imperiului Habsburgic.
Ei s-au simtit mereu romani si au aparat interesele poporului cu desavirsire si determinare.
Numele lor modernizat ar fi Vasiliu(escu)-Siret(eanu).
Familia boiereasca moldoveneasca, cunoscuta de asemenea sub numele de Vasilco, isi are radacinile - dupa istoricul militar Johann Svoboda, dar si din traditia familiei - in Rusia, unde stramosii ar fi fost ruda cu domnitorii Rusiei Kievene in 1097.
Sa nu ne mai miram ca "unii" sunt foarte suparati pe noi? Pai cum altfel, daca acesti vajnici "austrieci" urlau in gura mare ca sunt romani si se trag din domnitorii Rusiei kievene adica din Rurik(ovici).

Istoria familiei in Principatul Moldovei a īnceput cu cea a satelor de pe valea superioara a Siretului mai īnainte de descalecat, cu un oarecare Pancu, asezat in acele locuri, vatra lui de sat numindu-se, peste ani, Pancauti (Panca).
Ultimul sau copil, Luca, si-a defrisat o vatra de sat in apropiere, vatra lui numindu-se Lucavat.
Acest Luca a avut doi feciori, Stan si Serbco, care au slujit cu credinta in oastea lui Alexandru cel Bun, iar voievodul, cinstind aceste "adevarate slugi (vasali, deci boieri), ii īmproprietareste prin uricul din 16 februarie 1428 pe cei doi cu "ocina lor doua sate, anume Lucavet si Pancauti si cu toate poienile si padurile si cu piraiele si pe Siret in Sus, si cu Mihodrea, al caror hotar se alatura de ele, de demult.
Berhomet pe Siret a fost o alta vatra de sat, intemeiata de stranepotii lui Pancu.
Din acel Luca, feciorul lui Pancu, se trage neamul Lucavat [apoi Cazacul, Cazacel/Cazacescul, Lukawiecki, Wassilko-Lukawiecki, Wassilko/Vasilco].
Dania marelui voievod a fost intarita prin uricul lui Alexandru Lapusneanu, īn 7 mai 1565, pentru satul strabunilor lor, iar ulterior pentru parti dintr-o multime de sate din nordul Moldovei, si la 12 martie 1667 Ilias Alexandru confirma posesia mosiillor lui Vasile, Nicolae si Constantin Cazacescul.
La 4 februarie 1676 verii Gavril si Vasile (1631-1701) au fost innobilati de regele polonez Ioan Sobieski si transformati in panii Gabriel si Basilius Lukawiecki.
Divanul Moldovei a certificat, sub semnatura mitropolitului Dosoftei si a marelui logofat Miron Costin, in 24 ianuarie 1681, ca panii Gabriel si Basil Lukaviecki sunt si mari boieri moldoveni.
Fratele mai tinar al lui Vasile, Constantin, s-a numit Chesco cu nume de familie. El a fost protoparintele reginei Natalia a Serbiei.
Al treilea frate, Nicolai, a ramas necasatorit.

Natalia este fiica colonelului Petre Kesco si a Pulheriei Sturdza. Petre(1830-1865) este fiul lui Ion si al Nataliei. Ion Kesco a fost primarul Kisinaului cind apartinea Romaniei dar si mai tirziu.
Stanislaus Jablonowski, mare hatman al coroanei, comunica la 4 noiembrie 1691 intr-un ordin subalternilor sai, ca mosiile Lucavat si Banila stau sub scutul regelui polon. Se vor scuti de contributii.
Acest Vasile, care se insurase cu Candachia Cocoranul (1635-1688) īn 1654, a avut doar un fiu, Ion (1665-1743) si doua fete.
Singurul copil al acestuia si al Mariutei Goian (1698-1783), Alexandru (n. 1 aprilie 1717 - d. 22 mai 1787), a fost protoparintele tuturor membrilor acestei familii, care traiesc astazi.
Cu nevasta sa Maria (n. 2 mai 1733 - d. 22 noiembrie 1813, Berhomet), fiica lui Constantin Ursul (Sturdza), parcalab, stranepoata lui Mehmed Abaza Pasa, a avut opt copii, cinci fiice si trei feciori.

Cei trei fii lui Alexandru au fost:
- Nicolae (1753-1809), casatorit in 1786 cu Paraschiva, fiica cavalerului Grigore de Tautul, strabunicul contilor Douglas si Friedrich Bigot de Saint-Quentin precum si al sorei lor Desideria, si bunic al lui Franz Emil Joseph Ludwig conte de Marenzi,
- Vasile (n. 30. Junie 1761, Berhomet pe Siret - d. 25 iulie 1825, tot acolo) casatorit la 15 decembrie 1787 cu Anastasia (n. 17 august 1767 - d. 28 septembrie 1842) fiica cavalerului Alexandru de Ilschi, strabunicul contelui Hieronymus Della Scala precum al lui Nicolae cavaler de Wassilko (1868-1924) si Stefan (17721843), casatorit in 1796 cu Ana, fiica cavalerului Vasile de Strisca si a Anei Murgulet, bunic al lui Balthasar (18031880) si strabunicul lui Hieronymus Della Scala (18401914), conte Della Scala.
Ei au fost innobilati sub titlul de cavaler de Iosif al II-lea, Imparat al Sfantului Imperiu Roman la data de 17 februarie 1788 (Ritter von Wassilko) si inmatriculati la 17 septembrie al aceluiasi an.

Iordachi baron Wassilko de Serecki (1795-1861), fiul lui Vasile, insurat (1826) cu Pulcheria de Calmutchi (1811-1896), purtator al Ordinul Coroanei de Fier de clasa a doua, a obtinut titlul de baron cu predicatul nobiliar von Serecki (Sireteanul) de la imparatul Franz Joseph al Austriei la 14 iulie 1855. El a fost din ziua fundatiei la 18 aprilie 1861 membru al Camerei Superioare a imperiului austriac.
Iordachi a avut patru fii si trei fiice.

Alexandru baron Wassilko de Serecki, casatorit cu Ecaterina de Flondor (1843-1920), a fost singurul, care a avut la rindul lui copii.

El a fost politician austro-romin, membru al Camerei Superioare a imperiului austriac si capitan (maresal) al Ducatului Bucovinei 1870-1871 si 1884-1892.
Fiii lui au fost:

1. Gheorghe conte Wassilko de Serecki (1864-1940), politician austriac si roman, membru ereditar al Camerei Superioare al imperiului austriac si capitan (maresal) al Ducatului Bucovinei (1904-1911),

2. Stefan conte Wassilko de Serecki (n. 10 iunie 1869, Castelul Berhomet - d. 31 august 1933, Salzburg), ofiter (capitan) si consilier in Ministerul de Interne la Viena, casatorit cu Rosa, fiica baronului Franz von Krauss, presedinte de politie la Viena, anchetator sef in cazul Mayerling apoi guvernatorul Bucovinei (1892-1894),

3. Alexandru conte Wassilko de Serecki (n. 2 februarie 1871, Castelul Berhomet - d. 21. iulie 1920, Bārlad), locotenent-colonel austriac, preluat īn 1919 ca si colonel in armata romana, casatorit cu Eva Anastasia (n. 2 iulie 1878, c astelul Leitersdorf - d. 1 iulie 1946, Troppau), fiica baronului Carl Putz von Rolsberg (n. 18 octombrie 1852, castelul Leitersdorf - d. 12 ianuarie 1921 tot acolo), mare mosier si membru al Reichratului, nepoata cunoscutului general de artilerie si scientist Wilhelm Nikolaus baron Lenk von Wolfsberg (17 martie 1809, Budweis - d. 18 octombrie 1894, Troppau),
4. Victor conte Wassilko de Serecki (1872-1934), casatorit cu Florica de Goian (n. 1878-1914), cleric ortodox romān, exarh si arhidiacon al bisericii ortodoxe la Viena.
Pe 19 decembrie 1905 cei patru frati au fost numiti camarari al imperiului, apoi conti Wassilko von Serecki in actul de nobilare la 29 august 1918 (diploma de la 19 octombrie al anului) de catre Carol I al Austriei.

Familia Wassilko a fost singura familie de neam romānesc, care a purtat titlul de conte. Din timpul infiintarii Camerei Superioare a imperiului austriac la 18 aprilie 1861 si numirea lui Iordachi Baron de Wassilko īn acest gremiu, familia a avut mereu un sediu fix in aceasta casa, din 1907 au devenit membrii ereditari. Din acest an, familia a apartinut oficial nobilimii austriece superiore.
Astazi, marea majoritate a familiei nu mai traieste in Romania, ci in Germania si Canada. Ea parasise tara din cauza persecutiei comuniste.

Stema se interpreteaza ca lupta cu pintenii (pentru marirea vitezei calului) si sageata impotriva dusmanului otoman (semiluna), dar citeodata in timp mai nou si in mod esoteric.
In fideicomisul "Iordaki Freiherr Wassilko" din 10 noiembrie 1888 erau incluse satele Berhomet pe Siret cu Alexander- si Katharinendorf, Panca cu Mihodra, Lapusna, Sipotele pe Siret, Mihova, Ceresenca, Lipoveni, Siscauti si Zeleneu. Cavalerilor de Wassilko au apartinut printre altele Banila Moldoveneasca cu Nikolaus- si Augustendorf, si parti din Lucavat pe Siret.
Familia a fost proprietara celor mai mari mosii in intreaga Austro-Ungaria. In 1918 tinuturile au avut o suprafata de 56.000 jugare austriece, ceea ce corespunde la 32 288 de hectare.
Ce ar fi a Vasilco de aici sa ceara Austriei retrocedaarea mosiilor rudelor lor! Cu posesiunile cavalerilor de Wassilko domeniul sa ridicat la 75 000 de jugare. Astfel contii Wassilko au fost adeseori numiti de oameni ca "regi ai Bucovinei". In prezent exista in Cernauti o strada principala numita Alexandru Vasilko.

Gheorghe Wassilko a crescut la castelul Berhomet, unde primele lectii scolare i-au fost predate de catre profesori privati.
Dupa absolvirea studiilor secundare partial la Liceul German din Cernauti k.k. Ober-Gymnasium in Czernowitz), partial la Academia Tereziana din Viena, cu diploma de bacalaureat īn 1883, a studiat la Facultatea de Drept si la Facultatea de Ecomomie a Universitatii din Viena si Cernauti.
Ca student a fost membru al fraternitatii studentesti "Danubia", dar a stat si in strinsa legatura cu asociatia liberala "Romānia Juna".
Au ramas memorabile balurile romanilor din Viena, organizate de Gheorghe Wassilko, care era adesea presedintele comitetului. Atunci cund Printul Rudolf al Austriei a participat la unul din aceste baluri, i-a laudat capacitatea de organizare, intr-un mod care nu a trecut neobservat in epoca.
In anul 1885 a inceput īn cadrul noii societati politice romane a intelectualilor tineri sub conducerea lui George Popovici impreuna cu Constantin Isopescul, Florea Lupul, Teodor V. Stefanelli, Constantin Morariu, nepot de frate al mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, Iancu Flondor si altii, o lupta impotriva aripii conservatoare a mosierilor mari. Tinarul student s-a alaturat acestor oameni cu entuziasm.
Dupa afacerea in jurul presedintelui tarii Anton Graf Pace von Friedenberg 1892 in cele din urma "tinerii" au fost de acord cu conservatorii si au fondat clubul politic, Concordia.George Popovici impreuna cu Constantin Isopescul, Florea Lupul, Teodor V. Stefanelli, Constantin Morariu, In anul 1898 Gheorghe a fost co-fondator al ziarul "Gazeta Bucovinei", purtator de cuvint politic al partidului.
Baronul a devenit deputat al Dietei Bucovinei si ales la 8 martie 1895 in Consiliului imperial (Reichsrat), ca succesor al baronului Victor de Stircea (pina īn 1904). In acest timp, el s-a alaturat clubului lui Hohenwart. Apoi a fondat la Viena, alaturi de George Popovici, baronul Alexandru de Hurmuzachi si alti parlamentari romani Clubul Parlamentar Roman in cadrul Consiliului Imperial, in care a fost vice-presedinte. Guvernul de la Viena a avut nevoie de voturile lor pentru a dobindi majoritatea necesara adoptarii diverselor propuneri legislative.
Astfel au obtinut unele beneficii, de exemplu crearea unui numar de clase paralele romanesti la Gimnaziul german din Cernauti si altele. De asemenea Wassilko a luptat cu tarie impotriva persecutiei romanilor din Transilvania.

La 10 iunie 1904 a fost numit membru permanent, mai tirziu (1907) membru ereditar al Camerei Superioare a Imperiului Austriac si la 14 septembrie 1904 imparatul Franz Joseph al Austriei l-a desemnat capitan (maresal) al Ducatului Bucovinei, un post pe care l-a detinut pana in iulie 1911. Contele a fost decorat intre altele cu "Ordinul imperial Leopold" de imparatul Franz Joseph al Austriei apoi cu Marea cruce al "Ordinului imparatului Franz Josef" de imparatul Franz Joseph al Austriei si cu Marea cruce al Ordinului "Steaua Romaniei" prin regele Carol I al Romaniei.
Dupa unirea Bucovinei cu Romania, Wassilko a fost ales cu mare majoritate in 1919 si 1922, deputat in Parlamentul Roman, in care a detinut functia de vicepresedinte al senatului. Gheorghe a fost atat inainte, cit si dupa razboi, un mare sprijinitor a societatii culturale Junimea, al carei presedinte de onoare a si fost.
Dupa ce Gheorghe Wassilko si fratii sai Stefan, Alexandru si Victor au fost deja onorati la 19 decembrie 1905 cu titlul de camarari imperiali, au mai fost idicati la rangul de conti prin rezolutia prea inalta al imparatului Carol I al Austriei, la 29 august 1918, in Eckartsau (diploma din 19 octombrie la Viena), datorita loialitatii lor fata de stat si sacrificiile lor personale. Familia Wassilko de Serecki a fost singura familie de provenienta romana, care a purtat acest tilu.
Gheorghe a fost nepotul baronului Iordache si primul fiu al baronului Alexandru Wassilko de Serecki, maresal al Ducatului Bucovinei, membru pe viata al Camerei Superioare de la Viena) si a Ecaterinei de Flondor.
La data de 5 Octombrie 1890 s-a casatorit la Castelul Mendic cu Elise de Ohanowicz (n. 20 aprilie 1874, Castelul Mendyk, - d. 10 octombrie 1943, Cernauti), cu care a avut doi fii. - Constantin (n. 9 august 1891, Castelul Berhomet; - d. 25 decembrie 1932, Cernauti) a avut de nevasta principesa Tatiana de Sayn-Wittgenstein (18941974). - Alexandru (n. 17 noiembrie 1893, Castelul Berhomet, - d. 27 mai 1972, Dumbraveni) a avut doua sotii, Anisia de Costin (18971965) si baronesa Margit (19031971), fiica geeralului austriac de divizie Eduard von Vetsei.
Fiind capul unei familii de origine nesanatoasa, Alexandru a fost condamnat in 1949 de regimul comunist la cinci ani de munca silnica la Canalul de la Dunare la Sulina, ulterior la domiciliu fortat la Dumbraveni.
Contele Victor Wassilko de Serecki (Graf Viktor Wassilko von Serecki) (n. 19 mai 1872, Berhomet pe Siret - d. 13 iulie 1934, Cernauti) a fost camarar imperial si cleric ortodox romān din familia Wassilko.

Victor Wassilko a crescut la castelul Berhomet, unde primele lectii scolare i-au fost predate de catre profesori privati. In continuare a urmarit pina la clasa a sasea a liceului din Cernauti, apoi liceul de la Radauti, unde a luat bacalaureatul in 1892.
Ulterior a servit voluntar in serviciul militar, unde intii a fost alocat regimentului imperial de dragoni "Arhiducele Albrecht" No. 9, iar īn 1893 a demisionat ca locotenent de clasa a doua in regimentul de ulani "Arhiducele Carl" No. 3.
A studiat la Facultatea de Drept a Universitatii din Cernauti, inainte de a se dedica teologiei.
La acea vreme el a fost foarte implicat īn societatea romāneasca "Junimea", cea mai influenta asociatie romāna intelectuala, culturala si politica al timpului. A fost bibliotecar si inspector (1893-1894) si in 1894 ales cu o larga majoritate administrator si vicepresedinte al societatii.
In timpul Primului Razboi Mondial a servit ca duhovnic imperial romano-ortodox cu rang de capitan de cavalerie si a fost decorat printre altele cu Crucea pentru Preoti, clasa a doua.
In 1926, Victor a detinut functiile de Exarh si Arhidiacon ortodox romān la Viena. Dupa emeritarea sa, a servit ca duhovnic pentru spitalele din Cernauti. La data de 24 mai 1903, inainte sa fie hirotonit, s-a casatorit la Jadova cu Florica de Goian (n. 14 iulie 1878, Jadova - d. 2 aprilie 1914, tot acolo), cu care a avut un fiu, Iancu. Perechea a divortat la 20 februarie 1909. Iancu a fost capturat īn 1940 dupa invazia trupelor rusesti pe baza Pactului Stalin-Hitler si a murit 1942 din cauze necunoscute intr-un lagar de concentrare in Uniunea Sovietica.