V-ati intrebat vreodată? de Anonim publicat la 08.11.2016
V-ati intrebat vreodată?
V-ati intrebat vreodată? V-ati intrebat vreodată de ce oare un Dumnezeu bun ar construi o lume in care singura modalitate de a supravietui este cea prin care se ia o viata?
Cit timp am putea supravietui daca am refuza sa mincam?
Iubim plantele și animalele pe care le crestem in casele si gradinile noastre, dar de fiecare data cind ne hranim distrugem o viata.
O viata cu o constiinta, o viata ce simte, o viata ce doreste sa traiasca…la fel ca si noi.
Ne nastem, ne hranim si, in cele din urma, murim.
A ne trai viata si a supravietui (atit cit este posibil) inseamna sa consumam alte lucruri vii pina cind, la rindul ei, moartea ne va consuma pe noi.
Credem ca viata inseamna mult mai mult, dar totul se reduce la faptul ca trebuie sa ne hranim pentru a ramine in viata.
Daca nu putem trai mai mult de citeva luni fara hrana, cum se poate ca aceasta necesitate sa nu reprezinte un mod fundamental in a defini insasi existenta noastra?! Necesitatea hranei reprezinta o cerinta pentru insasi existenta vietii biologice, asa dupa cum o definim/cunoastem noi. Este firul care tine laolalta existenta materiei organice. Mai mult decit atit, este lantul ce ne leaga de acea lege a vietii care spune ca pentru a exista trebuie sa ne consumam unul pe celalalt.
Rebeliunea este pedepsita cu moartea.
Ce fel de Dumnezeu (sau Zei) ar crea o lume bazata pe necesitatea ”de a ucide ca sa traiesti”?!
Nu (prea) ne place sa punem o intrebare ca asta, si gasim orice scuza pentru a o evita.
Dar, de fiecare data atunci cind o fiinta draga noua moare, sau gasim in curte o pasare omorita de o pisica, sau vedem un om vatamat de un animal (chiar si un animal vatamat de un alt animal), sau vedem mii de oameni ingropati sub ruinele produse de un cutremur, mintea noastra pune aceasta intrebare cicalitoare: cine ar face o lume ca asta?!
A fost, cu adevarat, un Dumnezeu iubitor?!
Conform mai multor dovezi, Dumnezeu nu a fost atit de iubitor.
Lumea a fost creata de altcineva. Sau, in cazul in care aceasta a fost creata de un Dumnezeu iubitor (asa dupa cum ne spune inima), inseamna ca Creatia a fost modificata de altcineva…unul atit de nemilos, incit abia de mai aduce cu viziunea originara, divina.
Universul biologic este pus sub controlul legii care decreteaza ca ”pentru a trai trebuie sa iei viata altuia”…daca nu faci asa, vei muri.
Asta e chiar sinistru!
Exista ceva care determina nevoia de a minca, ne imbatrineste, apoi ne dezintegreaza. Asta inseamna ca ”este ceva in neregula cu lumea”, ca exista ”o fisura” in Univers. A fi constient de, si a accepta acest ”principiu functional” al Universului ar echivala, de fapt, cu ceea ce se exprima intr-un dialog din filmul ”The Matrix”: ”…precum un clivaj mental, ce te duce la nebunie.”
Cu toate acestea, constientizarea adevarului realitatii in care traim inseamna primul pas spre o schimbare radicala. Numai o schimbare radicala poate destrama tesatura voalului ce inconjoara creatia fizica.
Și cit de bine este tesut acest voal
Moartea si mistuirea fizica sunt fenomene extinse la nivel universal, astfel incit cei mai multi oameni nu pot concepe o lume fara ele…daca totusi pot concepe o lume fara moarte fizica, ei vor eticheta conceptul ca fiind o absurditate.
Cu toate acestea, fizica cuantica a demonstrat ca materia nu este altceva decit atomi…un vid ce vibreaza. Vidul nu moare…si nu moare nici energia ce il alcatuieste. Asadar, de ce trebuie sa moara corpurile create din aceasta energie a vidului?! In cartea sa, ”Far Journeys”, Robert Monroe descrie contactul pe care l-a avut cu o Entitate luminoasa, intr-o experienta in afara corpului.

Robert Monroe este cel mai important cercetator al fenomenului Decorporalizarii el a infiintat si un Institut, investigind stiintific acest fenomen (Institutul Monroe).
Monroe a declarat ca acea Entitate i-a comunicat ca atunci cind oamenii mor, energia acestora este recoltata de fiinte inter-dimensionale ce o utilizeaza pentru a-si prelungi durata vietii. Entitatea a sustinut ca Universul este o gradina creata de ”aceste fiinte”, si reprezinta sursa lor de hrana.
Potrivit declaratiei lui Monroe, animalele sunt intentionat pozitionate pe aceasta planeta pentru a se hrani cu plante si alte animale, eliberind energia vietii victimelor, astfel incit sa poata fi recoltata.
Intr-o lupta pradator-prada, ambii combatanti produc o energie foarte mare. Varsarea de singe ce are loc intr-o lupta pe viata si pe moarte elibereaza aceasta energie intensa, pe care Entitatile luminoase o denumesc ”Loosh”.
De asemenea, Loosh este recoltata si din starea de depresie pe care oamenii si animalele o dezvolta atunci cind sufera de singuratate, precum si din starea emotionala generata in momentul in care un parinte este nevoit sa apere viata copilului sau. O alta sursa Loosh o reprezinta fenomenul de idolatrie/adulare, specific omului. Potrivit informatiilor transmise lui Monroe, creatorii nostri, ”recoltatorii cosmici de energie”, au echipat animalele de prada cu anumite dispozitive (colti, gheare si super-viteza), in scopul de a prelungi agonia prazii si, ca si consecinta, producerea unei cantitati si mai mari de Loosh. Cu alte cuvinte, cu cit se produce mai multa suferinta se genereaza o cantitate tot atit de mare a energiei, recoltata apoi de creatorii nostri. Aceste informatii pe care le-a primit Monroe (care i-au indus o stare de depresie ce a durat doua saptamini) corespund informatiilor prezentate in citeva dintre cele mai vechi scrieri ale umanitatii, descoperite in India: Vedele, Upanisadele si Puranele. Conform acestor texte, ”Universul se (auto)mentine prin sacrificiu” (Atharva Veda) si ”toti cei care traiesc (in aceasta lume) se autosacrifica. Nu exista fiinta vie care sa nu produca yagya (sacrificiu). Acest corp este (creat) pentru sacrificiu, se naste din sacrificiu, si se transforma prin sacrificiu.” (Garbha Upanishad) ”(Moartea, ca Creator) a hotarit sa inghita tot ce a creat deoarece el maninca tot…el inghite intregul Univers, si intregul Univers este hrana lui.” (Mahabharata) In scrierile lui Carlos Castaneda, in care sunt prezentate viata si invataturile unui vrajitor Yaquii (Don Juan), gasim o alta poveste a Divinului devorator de oameni. In acest caz, este vorba despre constiinta umana: ”Vulturul devoreaza constiinta tuturor creaturilor care, traind pe Pamint, asemenea unui sir neintrerupt de licurici, chiar inainte de moarte au zburat drept in ciocul acestuia pentru a-si intilni creatorul…asta este esenta vietii pe care au avut-o.
Vulturul farimiteaza aceste mici flacari, apoi le consuma…hrana lui este constiinta viului. Vulturul, puterea ce guverneaza destinele tuturor lucrurilor vii, reflecta, in mod egal si imediat, toate acele lucruri vii. Darul Vulturului (Carlos Castaneda)
Ideea ca omul trebuie sa se sacrifice (trebuie sa ucida ceva, sau sa fie ucis in scopul de a potoli setea zeilor) este comuna tuturor marilor religii ale lumii.
Gasim ritualuri de sacrificiu prin singe (inclusiv sacrificii umane) in: traditia druidica, budismul tibetan, traditia amerindienilor, Fenicia, Egipt, Grecia si Roma Antice, Africa, China, Arabia, Germania, etc.
Chiar si Vechiul Testament (Judecatori 11: 31-40) descrie o poveste a sacrificiului uman, in care judecatorul israelit Jepthah sacrifica ritualic propria-i fiica pentru a indeplini un juramint facut lui Jehova.
In timp ce nu putem privi iudaismul ca fiind o religie ce promoveaza sacrificiul uman mai mult decit a facut-o, constatam ca Dumnezeu a cerut evreilor sa comita genocid. Numai intr-o singura zi acestia au ucis 12.000 de canaaniti: ”Și au nimicit tot, cu desavirsire, in cetate…barbati si femei, tineri si batrini, si boi, si oi, si magari…cu taisul sabiei.” (Iosif: 06:21) In ceea ce priveste Islamul, situatia este similara.
In timp ce rosteste vorbe goale, referindu-se la imoralitatea sacrificiului uman, Allah ordona slujitorilor sai sa dezlantuie Jihadul impotriva tuturor necredinciosilor: ”Dupa ce lunile de post s-au scurs, porniti la lupta si ucideti paginii oriunde i-ati gasi…cotropiti-i, asediati-i, pinditi greselile lor, apoi porniti la razboi.” (Coran: 9: 5) In dorinta de a-si justifica credinta, Musulmanii ”iubitori de pace” interpreteaza aceste pasaje din Coran ca fiind reprezentari ”simbolistice”…la fel procedeaza si crestinii incercind sa justifice comportamentul sociopat al lui Jehova.
Dupa cum se poate observa, invataturile si scopul urmarit de Zeul Islamului prezinta aceleasi similitudini cu cele ale Dumnezeului copiilor lui Israel.
Asadar, ar putea fi vorba despre una si aceeasi Entitate?! Nu reprezinta o contradictie faptul ca aceasta Entitate sustine doua popoare diferite, apoi le determina sa se lupte intre ele?!
Raspunsul este Nu, in cazul in care agenda sa inseamna a stimula si a recolta cit mai multa energie Loosh.

Crestinismul, religia dragostei fratesti, implica sacrificiul de singe, adinc inradacinat in traditia iudaica. Biblia declara ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu (Iehova), acesta anuntindu-i botezul: ”Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea”. (Matei: 17: 5)
Unde era Iisus atunci cind tatal sau a poruncit sacrificarea canaanitilor?!
Insusi Iisus devine un sacrificiu de singe, fapt ce este decretat in slujba Liturghiei catolice, in timp ce protestantii se imbaiaza in singe pentru ”a fi salvati”…crestinii nu sunt straini de sacrificiul de singe.
Daca suferinta si moartea sunt parte a Creatiei pe care nimeni (inclusiv zeii) n-o poate controla, atunci ar exista un motiv sau altul pentru a fi mai iertatori. S-ar putea accepta chiar si povestea care spune ca ei au nevoie de noi, primind sprijin prin credinta noastra, iar noi avem nevoie de ei pentru a tine Universul in miscare.
Chiar si asa, in cazul in care in aceasta ecuatie apare sacrificiul de singe, trebuie sa abandonam nava.
Una este faptul ca zeii nu pot interveni si elimina suferinta si moartea pamintene, si cu totul altceva faptul ca ei cauta sa traiasca si sa evolueze de pe urma acestora…sau, si mai rau inca, faptul ca ei insisi le-au impus in aceasta creatie a lor.
Și asta este ceea ce indica atit ritualul sacrificiului de singe, cit si scrierile referitoare la el.
Atunci cind cele mai vechi scripturi ale lumii ne spun ca am fost creati ca hrana pentru zei, trebuie sa ne intrebam daca dorim sa traim intr-un Univers in care acest lucru ar putea fi adevarat.
Asa incit, daca nu mai dorim sa traim ca pina acum trebuie sa cautam ceva mai bun.
Pentru a ne regasi identitatea si puterea trebuie sa cautam altceva, fundamental mai bun decit Universul fizic. Și eu simt, la fel cum simt tot mai multi oameni in ziua de azi, ca exista ceva, dincolo de acest Univers pe care-l cunoastem…ceva in afara acestei Cutii, in afara acestui Sistem. Acest Ceva trebuie cautat, gasit si apoi stabilita o conexiune permanenta. Robert Morning Sky, un cautator al adevarului traditiilor Hopi si Apache, ne spune o poveste invatata de la poporul sau…o poveste a unei rase de fiinte nemuritoare ce nu au cunoscut vreo limitare, fiinte ce au existat cu mult timp inainte, si foarte departe de acest Univers fizic. Intr-o buna zi, una dintre aceste fiinte si-a declarat intentia de a vizita Pamintul. A dorit sa ia forma unui corp fizic, doar pentru o singura aventura aici pentru a experimenta.
Prietenii sai l-au avertizat ca acest Univers are reputatia de a produce amnezie, fiind un loc din care nu te mai intorci. Acea fiinta a zimbit si a promis sa se intoarca dupa ce va fi trait o viata pe Pamint.
Au trecut secole, iar acea fiinta nu a mai revenit acasa. Atunci, unul dintre camarazii sai a decis sa intre in lumea fizica pentru a-si cauta prietenul. Și el a promis sa nu se piarda in materie si sa revina acasa insotit de prietenul sau.
Și mai multe secole au trecut, si nici el nu s-a reintors. Asa ca, o alta fiinta nemuritoare a decis sa intre in materie…de asemenea , nici ea nu s-a mai intors acasa.
In decursul eonilor, tot mai multi membri ai acestor fiinte ne-limitate s-au incarnat in materie…in forma umana. Povestea spune ca niciunul dintre ei nu s-a intors, inca, acasa.
Poate ca noi suntem acele fiinte care incep sa-si aminteasca cine sunt
Poate ca e timpul sa iesim din hipnoza in care am trait eoni de timp, o ipostaza pe care ne-am asumat-o si in care a trebuit sa ucidem pentru a ne hrani…o ipostaza a suferintei si a mortii…o viata in lipsuri si tristete…o drama a egoului uman…o experienta ce a fost creata pentru noi.
Este o nebunie sa credem ca oamenii pot invinge Sistemul, ca am putea face acea alegere prin care sa eliminam toate acele actiuni ce furnizeaza combustibilul pentru cei de sus?!
Este o nebunie sa credem ca am putea reduce la minimum (poate chiar stopa) propria noastra (re)alimentare cu acea energie ce reprezinta forta vietii ce salasluieste in creaturile mai mici decit noi, cele aflate sub nivelul nostru, pe lantul trofic?!
Este o nebunie sa credem ca trupurile noastre (create din Energia Nemuritoare) ar putea sa nu moara, noi, oamenii, fiind capabili sa le invatam sa traiasca pe palierul de Putere al Constiintei Infinite la care avem acces, fiind noi insine o parte a Ei?!
In timp ce unii ar putea numi toate acestea drept nebunie, si vazind totodata ceea ce se intimpla in jurul nostru, e de preferat nebunia
Cel mai mare experiment in care omenirea se poate angaja este stapinirea principiilor libertatii, creatiei, abundentei si nemuririi.
Purtam un costum numit corp fizic, ce este programat sa se autodistruga dupa mai mult de 70 de ani de purtare.
Ce ar putea fi mai important decit schimbarea tuturor acestor programe?!
In Bhagavad Gita, Krishna avertizeaza: ”Cel ce nu urmeaza ciclul perpetuu al rotii vietii traieste in zadar.” Roata vietii inseamna Ciclul nasterii si al mortii, Karma si rasplata, si Sacrificiul uman si binecuvintarea divina.
A ne revolta impotriva acestui Sistem ar inseamna sa esuam in atingerea scopului vietii noastre, asa dupa cum ne-au invatat ”cei” care au afirmat ca sunt creatorii si zeii nostri.
Cu toate acestea, cu siguranta ca Viata inseamna cu mult mai mult decit ”masa de prinz” a celor ce exista pe nivelul lantului trofic imediat superior noua.
Daca ”a trai in zadar” inseamna a iesi din acest Sistem, eu pledez pentru acest tip de ”esec”…
https://lumeacarnavalului.wordpress.com/page/2/