Misterul frumosului si metrul frunzei de Andrei Vartic publicat la 30.09.2006
Limba româna a construit in ultimile veacuri doar cinci termeni care incep cu morfema fru. Despre constructul morfemic românesc fru se poate spune ca nu este un element de compunere intrebuintat des la formarea termenilor limbii române. Ca element prefixial de compunere are chiar o densitate mica de tot. In DEX-ul de 1048 pagini [III, p. 354-355] tremenii care incep cu fru sunt 49 (o pagina de DEX). Daca omitem variantele si imprumuturile recente din acesti 49 de termeni ramân doar 5 care pot fi luati la socoteala in cadrul unor cercetx103;ri multidisciplinare de etimologie, arheologie sau antropologie lingvistica. Acesti 5 termeni sunt: fruct, frumos, frunte, frunza, frupt. Un sir semantic care, dupa parerea noastra, reprezinta o rânduiala de exceptie a limbii românesti.
Deci, din câmpul fonemic al acestei limbi sud-est europene (vorbite de aproximativ 30 milioane de oameni) fonemele f, r si u aduna morfema fru doar pentru 5 termeni cu fru in fata, atunci când posibilitatile de compunere sunt foarte multe. Cu ce a rezonat câmpul fonemelor pronuntate pe româneste ca fru sa participe la construirea acestor termeni lingvistici (pentru a nu speria pe nimeni cu ideea "construirii" de la sine a limbii românesti, amintim ca una din cele mai vechi si mai importante limbi ale oamenilor, limba sanscrita, este declarata inca din antichitatea nescriselor vede drept limba "construita"? Cu ce a rezonat (sau cu ce s-a armonizat, cu ce a "cântat" in ton) câmpul morfemelor ca sa se intâmple in limba româna doar acesti 5 termeni care alcatuiesc si un sir logico-semantic deosebit de important? De ce fru se uneste firesc cu un numar atât de limitat de constructii sufixiale - ct, mos (radicalul sufixial mos din frumos poate reprezinta morfemic radicalul stravechi mos, care inseamna la români intemeietor de comunitate, erou civilizator) , nte, nza, pt?
L�s�m lingvisticii fundamentale c�utarea r�spunsului la aceste �ntreb�ri (amintind motivul indrum�tor al lui C. Levi-Strauss: "In mitologie, ca �i in lingvistic�, analiza formal� pune imediat o problem�: problema sensului" �i ne indrept�m acum aten�ia spre ordinea alfabetic� modern� (se poate oare pune intrebarea cu privire la ordinea termenilor unei limbi dinaintea alfabetelor moderne?) a termenilor din �irul fru. Alfabetul latin d� ordinea anuntat�. Cel grecesc (�i fenician) pune termenul frunz� inaintea termenului frunte. Ob�inem, astfel, pentru �irul latin fruct, frumos, frunte, frunz�, frupt, iar pentru cel grecesc fruct, frumos, frunza, frunte, frupt.
���� De�i printr-o procedur� mai dur� de limitare semantic� am putea omologa (pe linia transformarilor aproape unanim acceptate ct>pt) termenul fruct cu frupt, nu o vom face dintr-o ra�iune surprinz�toare a limbii rom�ne (care se va vedea imediat). Ambele �iruri construiesc o structur� semantic� deosebit de important� pentru vorbitorii limbii rom�ne. In prima - fructul st� inaintea termenului frumos, care frumos este urmat de frunte, fruntea de frunz� si frunza ne d�ruie�te cu frupt. In a doua - frumosul este urmat de frunz�, frunza de frunte �i fruntea ne c�l�uze�te frumos la frupt. Aici este important s� vedem c� termenii fruct, frumos, frunte, frunz� �i frupt simbolizeaz� sigur un pol bun al limbii rom�ne.

���� Fructul d� s�m�n�a prin care viul i�i transmite in viitor dreptul la fiin�are. Frumosul este nu numai categoria fundamental� a esteticii, ci �i categoria fundamental� a fiin��rii bune, armonioase, pl�cute a omului, el define�te proprietatea minunat� a omului de a vedea in lumin� (fapt care nu diminuiaz� partea de fiin�are a celor care v�d in intuneric). Fruntea este nu numai partea superioar� a fe�ii, ci �i fa�a luminoas� a cre�tetului, a cuget�rii pozitive omene�ti �i tot ce e mai bun, mai ales, mai de seam�, mai spiritual (nu e vorba numai de calit�ti umane - poate fi vorba de fruntea unui copac, de fruntea vinului, de fruntea unui ca�).

Frunza define�te temporal �i denume�te spa�ial colosala structur� organic� care produce (in perfect� cooperare cu Soarele, apa �i substan�ele minerale) baza vie�ii pe p�m�nt: oxigenul �i materia organic� prim�.
���� Rom�nii au pus sintagma frunz� verde in capul majorit��ii cintecelor lor populare (a�a cum cre�tinii au pus sintagma tat�l nostru in fruntea cunoscutei rug�ciuni) a�a de parc� ar m�sura cu ea trecerea ireversibil� a Timpului Universal (prin regener�rile anuale).

Fruptul este produsul co-lateral al naturii vii, laptele (a se vedea surprinz�toarea apari�ie a grupului consonantic pt �i in termenul lapte, �i in termenul frupt), ca�ul, mierea, soma activit��ii naturale (dar �i spirituale). El d� posibilitate fiin�ei omene�ti s�-�i realizeze menirea sa pe p�m�nt f�r� intrereruperea brutal� a fiin��rii altor subiec�i vii (ba chiar face posibil �i tipul de perfec�ionare spiritual� care urm�re�te de-solidarizarea omului de cosmosul material, ca in Yoga brahmanic� sau in tehnicile budiste de eliberare de suferin�� prin meditarea luminii pure).
Limba rom�n� �ncepe, cum bine se vede, seria de termeni care au in fa�� morfema prefixial� fru cu fruct �i il termin� cu frupt, realiz�nd o construc�ie logico-simbolic� excep�ional�, cu valoare clar� de univers enciclopedic �i existen�ial pozitiv (univers care nu poate exista f�r� echilibrul firesc cu oglindirea sa negativ�) . �i dac� vorbitorii acestei limbi se uit� (inc�!!!) sceptic la acest colier enciclopedic, este de presupus c� pentru alte civiliza�ii sau, la limit�, pentru careva civiliza�ii extraterestre, mesajul seriei ar fi unul de mare frumuse�e, profunzime �i umanitate.
���� Dac� e de trimis Cosmosului ceva apar�in�nd limbii rom�ne�ti ,ce reprezint� cu delicate�e intreaga specie uman�, acesta este �irul compus de la sine de formidabila morfem� prefixial� fru: fruct, frumos, frunte, frunza, frupt.
Intr-o superb� cercetare din sec. XIX vestitul lingvist rom�n din Transilvania, latinistul Timotei Cipariu demonstreaz� cu veritabile probe academice c� termenul rom�nesc frunz� este mai vechi dec�t termenul omolog din clasicitatea latin� frondia. El, se pare, este primul inv��at rom�n care ne �ndeamn� s� compar�m termenii limbii rom�nesti cu termenii vechi ai limbii latine, nu cu cei noi, clasici. Latinii cei mai noi au trecut de la vorbirea cu u la cea cu o din frica de a nu fi socoti�i rustici, adic� conservatori, invechi�i, demoda�i, ��r�noi, tr�itori la �ar� (a se vedea rostul tulbur�tor a acestor porecle in minunatul c�ntecel comic al lui V. Alcsandri "Sandu Napoil�" ). Latinii cei vechi, ar�ta T. Ciupariu, pronun�au �i scriau frundia. Cei noi - frondia. Or, limba rom�n� a p�strat vie (in termenul frunza) o morfem� mai veche pentru denumirea latin� a bazei naturii vii �i a regener�rii ei anuale (de pe vremea lui Traian si Hadrian).
Aceast morfem rustic atac� acum curajos ideea c� ar fi avut loc un transplant brutal, masiv, dominator de limb� latin� in locul graiurilor geto-dacice disp�rute dup� ocuparea Daciei de c�tre legiunile lui Traian (transplant care ar fi dus, cic�, la dispari�ia graiurilor geto-dace �i na�terea latin� a limbii rom�nesti).
Sus�in�torii acestei teze (intrate, cu p�rere de r�u �i in manuale) nu iau in discu�ie faptul c� legiunile Romei nu au distrus b�rba�ii ge�i �i limba daco-getic� in Muntenia, Oltenia �i Dobrogea (unde convie�uiau destul de pa�nic cu ge�ii mult inaintea r�zboaielor dacice ale lui Traian, fapt conservat cu putere de poemele pontice ale lui Ovidiu), nici cel al ocupa�iei par�iale a teritoriilor locuite de geto-daci de c�tre forta cotropitoare a Romei in 106 AD (Moldova, Bucovina, Maramuresul, Crisana, Banatul /par�ial/ f�c�nd parte din teritoriile geto-dacice neocupate de Roma).
Or, la vremea lui Traian �i Hadrian termenul frundia nu avea cum fi importat in Dacia fiindc� nu era in uzul latinei oficiale. Dacii montani erau la vremea aceea un popor rustic industrializat puternic (metalurgii daci topeau lupe de fier plastic de 40 kg, atunci c�nd cealalt� Europ� a descoperit secretul abia dupa sec. XIII; zidarii daci foloseau mortare performante cu propriet��i bactericide in zonele umede ale mun�ilor Suryanul, t�iau colosale cantit��i de calcar �i andezit �i construiau cu ele mun�ii; topografii daci terasau �i organizau cosmogonic aceste zidiri; femeile �i b�rba�ii daci se imbr�cau �i se coafau elegant, poate mai elegant ca la Roma) care nu traia in bordeie, ci in case in dou� �i chiar trei nivele dotate cu re�ele de aducere a apei, re�ele fabricate industrial din lut ars.
Cet��enii Romei, dimpotriv�, erau urbaniza�i, le pl�cea mult confortul urbei �i au f�cut eforturi mari ca s� urbanizeze �i Dacia (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Porolissum, Romula, Drobeta etc).
Dup� p�r�sirea Daciei tot efortul urbanistic al romanilor s-a prabu�it peste noapte �i intrebarea cu privire la dezurbanizarea asta pripit� a coloni�tilor poate fi in�eleas� doar in sensul c� ei erau foarte pu�ini �i c� s-au retras impreun� cu legiunile romane (a se vedea, tot in acest sens, ocuparea or�seneasc� a Americii de Nord de c�tre cet��enii urbaniza�i ai Angliei, care, �i cea mai mic� asezare din SUA, au numit-o ora�).
Centrele urbanistice rom�ne�ti au ap�rut t�rziu in istorie, mult in urma celor din Bizan� �i intreaga Europ� latinizat� (chiar �i p�n� la cel de al II-lea r�zboi mondial multe din t�rgurile din Moldova inc� nu erau locuite majoritar de rom�ni).
Cum a putut morfema fru s� ajung� un construct prefixial de ba� al limbii �i artei rom�ne�ti (termenul frunza este fundatorul supra-construc�iilor frumoase, poetice, spirituale, metafizice ale limbii rom�ne) dac� nu a fost adus de la Roma? Din respect pentru latinii cei vechi, spune T. Cipariu, accept�m c� originile limbii rom�ne trebuie c�utate in substratul care a alimentat �i limba latin� a celor mai vechi latini, adic� e vorba (cel putin) de timpul primelor regate �i republici latine (�i chiar, poate, de timpurile Troiei, lucru sugerat de apari�ia pe mai multe zidiri dacice a literelor feniciene). �i tot din respect pentru realit��ile rustice ale istoriei vechi �i moderne ale spa�iului carpato-danubian-pontic trebuie s� �ndr�znim s�-l punem (in cercetarea stiintific�) pe ru fa��-n fa�� cu ur.
Spa�iul rustic care a creat cele mai importante simboluri geometrice ale omenirii inc� in preistorie (adic� in paleoliticul superior), la originea omului modern, merit� onoarea asta. "Originea unui simbol pre�uieste c�t descoperirea unei dinastii de faraoni", spunea la timpul lui Mircea Eliade, intr-un moment c�nd mai domina inc� interesul pentru simbolurile din preistoria care a creat unghiul �i liniile paralele, triunghiul �i rombul, zigzagul �i spirala, meandrul �i elipsoidul.
Din respect pentru acele timpuri de glorie ale neamului omenesc ar trebui s� vedem dac� nu cumva termenul rom�nesc carne este mai vechi dec�t noul termen latin caro, ce a degenerat din vechiul termen latin carnis; tot pe acelasi registru de cercetare st� �i termenul rom�nesc minte, care este mai apropiat de cel vechi latin mentis, dec�t de cel nou - mens. Tot aici trebuie s� propunem pentru cercetare fundamental� vechimea rela�iei rom�no-latine munte -mons, dat� fiind importan�a muntelui ca loc sacru la rom�ni �i, mai ales, la daci. Un loc deosebit in cercet�rile lingvistice trebuie s�-l ocupe �i fenomenul lingvistic rom�nesc cas�-curte (casa-curtis la latinii cei vechi �i domus-aula la cei noi), p�strat in forme lexicale deosebit de bogate la rom�ni p�n� in zilele noastre �i cu sensul de curte domneasc�, palate boiere�ti, construc�ii m�n�stire�ti sau ��r�nesti (cum o dovedesc cu prisosin�� vechile colinde sau desc�ntece).
P�rerea noastr� este c� a venit timpul ca cercetarea fundamental� a limbii rom�ne s� se lepede de moda c�ut�rii in vechiul substrat indo-european doar a termenilor marginali �i regionali �i s� vad� dac� nu cumva termenii cei mai importan�i ai spiritualit��ii �i fiint�rii rom�ne�ti (cum ar fi viat�, suflet, g�nd, soare, moarte, timp, na�tere, cunoa�tere) vin direct din izvorul comun, de pe fundamente de actiune spiritual� primordial� (care coincide cu apari�ia primelor constructuri logico-geometrice /vezi alfabetul AA la www.ournet.md/~geometrical / in spa�iul carpato-dunarean-nordpontic).
Oficialitatea academic� rom�neasc� sus�ine c� denumirea laptelui la rom�ni a venit din latin� prin transformarea de ordin general ct>pt - lacte>lapte . Dar latinii cei noi ziceau laptelui lac. Cei vechi ziceau lacte. Iar sanscrita dovedeste c� termenii cu pt sunt deosebit de vechi in spa�iul comun al limbilor indo-europene: sapta-sapte. Dac� pentru fapt avem la latinii cei noi factum (dar el nu are splendorile faptului �i, mai ales, ale f�pturii, cum demonstreaz� magistral C. Noica, atunci pentru pt din soapt� etimologiile latine sunt inlocuite nefiresc cu cele noi, bulg�resti - rom., a �opti din bg., septja. Ba �i denumirea apei (apa, la rom�ni; acua la romani; ap>apas, la vechii indieni �i persani) vorbe�te despre o vechime a consoanei p in limba daco-rom�n� deosebit� de cea latin� din epoca lui Domi�ian, Traian, Hadrian �i Aurelian (c�nd populatia geto-dac� s-ar fi latinizat peste noapte cu for�a �i cu m�ritarea for�at� a femeilor dace neurbanizate cu veteranii urbaniza�i din legiunile romane, veterani care nici m�car nu erau in majoritatea lor vorbitori de limb� latin�). Nu mai putem trece cu vederea in cercetarea originilor limbii rom�ne leg�tura clar� a unor radicali care unesc formele lichide primordiale ap� �i lapte , sp�latul �i p�storitul etc cu vechiul substrat indoeuropean, nu cu cel latin din epoca clasic� traian� �i aurelian�.
Fragment din lucr�rile lui Andrei Vartic
vezi www.angelfire.com