Mitul Creatiei de Samuel Sagan publicat la 19.01.2008
Mitul Creatiei de Samuel Sagan publicat la 19 Ian. 2008
Mitul Creatiei
     Nu vazu decat intuneric
Era inconjurat de intuneric
Asa cum era la Inceput
Pe cand Creatia nu incepuse inca
Si Timpul nu-si incepuse Trecerea...
Nu exista stanga sau dreapta, nici sus ori jos
Nici moarte sau nemurire.
Intr-un vid imaterial
O fluida rasuflare a Nimicului
Bantuind spatiul fara dimensiune.
Un pantece al timpurilor ce vor fi
In care sunt continute semintele tuturor viitorurilor posibile.

     In acest Nobil Haos care salasluia peste Tot si Nicaieri,
Se ridica o simfonie a Vocilor
Dezvaluind Viata fara de intuneric
Pregatind totul pentru nasterea luminii.
Vocile cantau despre Zorii Creatiei.
Era prima rasuflare, primul vant,
Era un centru si o margine
Si s-au nascut limitele, astfel incat Infinitul putea respira.
Si Susul a privit in Jos iar Josul i-a zambit.
Unul a devenit Doi,
Gata deja sa se doreasca unul pe celalalt,
Insa nu stiau cat de departe trebuiau sa mearga
Si cat de mult va dura
Pana cand vor deveni Unul din nou.
     Pe atunci Timpul deja se nascuse
Si un Cosmos de o imensa complexitate incepu:
Miliarde de spatii in expansiune,
Lumi desfasurandu-se in toate directiile,
Sfere invartindu-se in jurul altor sfere
Si fiinte nascandu-se in toate lumile.
Arheii aparura intai, erau formidabili
Stand in varful Piramidei Creatiei, cu puterile lor primordiale neschimbate,
Strigau tare, ametiti de propria glorie
Intoxicati de propria lor forta.
Devenind orgoliosi si aroganti
S-au autoproclamat Unicul Dumnezeu
Uitand ca lumina lor stralucitoare era doar o reflexie
A Unicei Surse careia ii datorau propria existenta.
Asa ca Arheii Vietii au devenit Arheii Mortii
Si Arheii puterii au devenit lorzii razboiului.
Marile surse de lumina devenira astfel regate ale intunericului
Si, dupa ele, purtatorul Luminii de Foc se transforma in Lucifer.

     Atunci, Stramosii Stravechi ii blestemara
Si zdruncinara lumea lor
Provocand o a doua Creatie, cea a Zeilor.
Nascuti de Mama Luminii, zeii s-au trezit in Marea Molten
Si s-au pus in slujba unui singur Dumnezeu
Iar puterea Dumnezeului Unic era si puterea lor.
Si au fost razboaie in Ceruri
Ciocniri in care s-au aprins sferele
Si toate planetele s-au zdruncinat sub ploi de meteoriti.
Lumina a luptat impotriva Intunericului,
Zeii impotriva arheilor
Ingerii impotriva titanilor
Spiritele Adevarului impotriva ingerilor decazuti.
     Zeii triumfara, pe culmile sferelor
Au cucerit elixirul nemuririi si puterile arhetipale
Au invatat magia matematica a celor mai inalte ceruri
Si, cu geniu si curaj, si-au aruncat inamicii in regiunile joase.
Un rai sigur au construit pentru ei insisi,
O lume glorioasa de lumina si foc, in varful Piramidei Lumilor,
Sprijinind nenumarate sfere ce aveau mai putina lumina,
Mai putin foc si mai putina claritate,
Mai putina bucurie si veselie,
Salvandu-le de miraje, iluzie si plictiseala.
Asa arata victoria zeilor dar a fost mareata si absoluta
Numai in varful Piramidei Lumilor.
In alte parti a ramas un echilibru precar si nesigur,
Un cosmos al compromisurilor si al jumatatii de adevar-
-care este de fapt o minciuna flagranta-

Unde lumina si intunericul continuau sa poarte razboaie
Echilibrate ca putere si deseori de fatada.
Astfel ca nici unul nu a castigat vreodata decisiv,
Toate parand o pierdere de vreme, o amanare
A clopotului de final
Mortal si apocaliptic,
Al infrangerii totale.

     In aceasta ciudata ordine stabilita
Fiintele umane erau inca adormite,
Nedandu-si seama inca de terminarea noptii cosmice.
Scaldati in mareata lumina a zeilor
Pe care n-o puteau deosebi de Intunericul Primordial,
Pierduti in fantasma comoda a unui etern Cineva, ei dormeau.
Aveau un somn fara vise, o imbratisare a lui Dumnezeu
Ca un extaz indus de somnifere
Un extaz de o magnitudine transcedentala.
     Pentru a-i ajuta sa se trezeasca
Zeii au transformat o lume numai pentru ei.
O tanara, proaspata si lichida fecioara Pamant,
Un fluid virgin frematand de forte ale vietii,
De nebunie tinereasca,
Strabatuta de fiare uriase
Si de minuni vulcanice.

     Aceasta a fost perioada straveche a Pamantului, tanarul tinut MU,
In care fiecare atom vibra de enrgie magica
Si rasuflarea Dumnezeului Unic era in fiecare adiere de vant
Si caldura umeda a aerului era insufletita de Focul Cosmic,
Si Oceanul gestant isi amintea secretele Noptii Primordiale.
Putini, foarte putini au fost cei ce s-au trezit prima oara.
Ei au devenit mari magi ai Perioadei Stravechi
Si au controlat nenumarate forte ale lumii tinere.
Natura era iubita si respectata si nu le refuza nici un lucru
Iar ei o faceau fericita cu vrajile lor.
Dar acesti cuceritori magici ai Naturii erau doar niste exceptii insuficiente
Intr-o lume in care celelalte fiinte umane erau inca adormite,
Plutind fara grija intr-o monotonie totala, o liniste fara nici o speranta,
Fara nici o dorinta, cu mancare buna din belsug.
Nevoile le erau satisfacute inca dinainte ca ei sa le simta
, Fara nici o durere nasteau alti adormiti pentru a popula lumea noua.
     Toate acestea au durat mult, mult timp, dar ei tot nu s-au trezit.
Atunci cand zeii au lansat chemarea
Si au rasunat goarnele destinului,
Cuceritorii-magiceni au auzit si au inteles
Si, ghidati de zei, au plecat.
Dar cei surzi nu au auzit nimic pentru ca erau inca adormiti.
Atunci Pamantul s-a cutremurat, continente au disparut si altele s-au ridicat.
Socat, Adam-Eva a devenit Adam si Eva, goi,
Deja dorindu-se unul pe celalalt,
Dar de ce trebuia sa doara atat de mult?
Si cat de departe ar fi trebuit sa mearga
Si cat timp ar fi trebuit sa treaca
Pana sa se regaseasca?

     Luna, care abia aparuse, complet neobservata,
Stia secretul, dar il pastra pentru un viitor indepartat.
Vazand aceasta deteriorare rapida a lumii
In care vanturile lui Dumnezeu urmau sa ramana fara rasuflarea Lui,
Iar somnul devenise antidotul durerii agonizante
De a fi despartit de ea, de el, de Lumina si de Dumnezeu,
Lordului Melchisedek i se facu mila.
Cu ajutorul marilor lui Ingeri a manifestat o Lege,
Legea i s-a dezvaluit lui Manu, iar Manu a trasmis-o oamenilor.
     Regatul Atlantisului a fost nascut, invalurit cu grija, ca-n ceata,
In pantecele Creatiei.
Pusi in miscare de Lege, adormitii devenira cizmari, constructori,
Pescari, mame si tati, preoti si preotese.
Fiecare acea un loc al sau, un nume, o casta, un rol si un destin
Li s-a dat o limba si multe puteri ale zeilor
Pentru a putea sa intoneze marile imnuri ale Legii
Oferindu-le zeilor
Astfel ca acestia sa le trimita in schimb vreme blanda,
Ploi din belsug,
Livezi minunate, recolte mari si sanatate.
Prin puterea imnurilor, zeii erau cu ei,
Iar Spiritul Unicului Dumnezeu le curgea prin sange
Astfel ca, lent, ei se puteau trezi, incetul cu incetul sfarsind adormirea.
     Zeci de mii de ani trecura - crescu o civilizatie glorioasa,
Ca un copac maiestuos, imens, inradacinat in revelatiile Legii:
Artele si stiintele, o supercunoastere al fiecarui �de ce?� al lucrurilor din Natura,
Fenomenala maiestrie in controlul fortelor eterice si in cresterea plantelor,
Campurile de energie care indeplineau tot felul de lucruri miraculoase,
Oracolele si templele pentru celebrarea misterelor...
Si alti zeci de mii de ani trecura...
Atunci cand Lordul Melchisedek a privit in jos, catre regat,
A vazut copiii Legii inca netreziti.
Acum ei dormeau cu ochii deschisi,
Transformasera revelatiile Legii intr-un cod de reguli
Pe care le repetau ca papagalii
Fixand in obiceiuri si traditii adormirea lor confortabila,
O sterila si perfecta oferta de sufocare, din prea mult zel si credinta fanatica.

     Cunosterea indrazneata pe care El le-a dat-o pentru a construi un nou Pamant,
Pentru a depasi stadiul de inertie si pentru a se trezi catre infinita Creatie,
Au transformat-o in inchisoare, o inchisoare in care cei mai inalti preoti erau gardieni.
Lordul Melchisedek a vazut tragedia cosmica si a inteleses
Ca venise timpul.
Inchisoarea trebuia sa fie doborata
Astfel ca un nou regat sa se poata naste.
Astfel, miscat de compasiunea pentru copiii Legii sale,
A inceput sa pregateasca haosul si molimele,
Prapadul care avea sa urmeze si care avea sa distruga regatul Atlantisului!