Dimitrie Cantemir si uitarea romaneasca
Trei culturi sud-est europene cea romāna (de dincoacesi de dincolo de Prut),
cea rusa si cea ucrainiana īl revendica pe principele-carturar
Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673-21 august 1723),
iar o a patra cea turca i se recunoaste profund īndatorata.
Dimitrie Cantemir, chiar daca si-a petrecut cea mai mare parte
a vietii īn diferite forme de surghiun (fie la Constantinopol, īn tinerete, cīnd a
garantat timp de 3 ani, ca ostatec, fidelitatea tatalui sau fata de Poarta,
iar pīna la urma a petrecut acolo, cu intermitente, aproape doua decenii;
fie īn Rusia, la maturitate, de unde Petru cel Mare a refuzat sa-l extradeze
dupa dezastrul de la Stanilesti, din 1711, pastrīndu-l ca sfetnic intim,
pīna la moarte), apartine īnsa organic istorieisi culturii romānesti.
Īn limba romāna si-a scris opera de creatie (Istoria ieroglifica si, īn parte, Divanul),
precumsi ultima sinteza istorica, Hronicul a vechimii romāno-moldo-vlahilor.
Romānilor le-a īnchinat o parte īnsemnata a operei sale istoriografice īn
limba latina (Descriptio Moldaviae, Vita Constantini Cantemyrii).
Pe tronul Moldovei romānesti si-a trait marea aventura a vietii (tentativa de cruciada
antiotomana, īn alianta cu tarul pravoslavnic).
Familia īnsasi, dincolo de legenda genealogica a unei
stravechi origini tataresti (Can-Temir ar veni de
la Can, varianta a numelui comun Han,si Temir,
varianta a numelui propriu Timur, evocīndu-l pe marele han
cunoscut drept de Timur-Lenk sau
Tamerlan), avea origini razesesti, atāt dinspre tata
(Constantin Cantemir, ajuns boiersi domn prin
virtutile sale militare), cīt si dinspre
mama (Ana Bantas, fiica de boiernasi proveniti
din negustori locali, la origine, probabil, tot razesi).
Īn ruseste (limba īn care mai substantiale vor fi
contributiile fiului sau Antioh, considerat unul
dintre parintii poeziei ruse moderne) a scris putin si
conjunctural, iar Sistemul religiei mahomedane,
aparut īn versiune rusa Kniga sistima ili sostoianie
muhammedanskiia religii la Petersburg (1722),
a fost initial redactat īn latineste.
|
De Ucraina nu-l leaga
decīt faptul de a fi avut acolo mosie, unde a si murit
(de īnmormīntat fiind īnsa īnmormīntat
la Moscova, īn bisericuta cu hramul Sfintilor Constantin si Elena,
de el īnsusi ctitorita, de unde abia īn 1935 va fi
adussi reīnhumat la Sfintii Trei Ierarhi
din Iasi, unde odihneste pīna astazi).
Turcilor le-a studiat temeinic istoria
(Incrementa atque decrementa aulae othomanicae)si religia
(Curanus, despre care a fost vorba mai sus), dar
si muzica specifica (īn singura lui lucrare redactata
chiar īn turceste: Kitāb-uilm-il mūsikī...,
datānd de pe la 1704si al carei original
se pastreaza īn Biblioteca Institutului de Turcologie de la Instanbul).
Desigur, Cantemir a avut sentimentul viu al panortodoxiei
si chiar scrupulozitatea dreptei īnvataturi
(a se vedea Loca obscura īn Catechisi...,
prompta punere la punct a unui catehism slavonesc
cu alunecari luterane, de la 1720), dar si pe
acela al europenitatii crestinesi umaniste,
fiind deopotriva un reprezentant al latinismului
renascentist si baroc, pretuit ca atare si īn
Occident (a fost membru al Academiei din Berlin, la
propunerea lui Leibniz īnsusi, iar o parte din opera
sa a circulat īn limba latina pīna dincolo de
ocean si a fost tradusa postum īn engleza, franceza
si germana).
Cu Dimitrie Cantemir, cultura romāna, asezata la rascrucea
dintre Rasarit si Apus,si-a vadit pentru prima oara
īn chip major vocatia sintetica si
ecumenica, ilustratasi de marile personalitati enciclopedice
ulterioare (de la un B. P. Hasdeu la un Mircea Eliade).
Opera lui Dimitrie Cantemir este
un certificat cert de europenitate traditionala a romānilor,
mult mai convingator decīt anumite eforturi de sincronizare mimetica si decerebrata de
mai tīrziu. Marele umanist a stiut sa fie universalsi european fara
a īnceta sa fie rasaritean si ortodox, iar pilda lui s-ar cuveni sa fie astazi mai
īndeaproape cercetatasi promovata, cu atīt mai mult cu cīt editarea
operei sale a facut progrese importante īn ultimele decenii, mai cu seama prin
editia critica de Opere complete inaugurata īn 1973si īngrijita
cu maxim profesionalism de academicianul Virgil Cāndea.
Din pacate, dubla celebrare a lui Dimitrie Cantemir din acest an
(comemorarea a 280 de ani de la moarte, īn luna august,si aniversarea a 330 de ani
de la nastere, īn luna octombrie) n-a avut o rezonanta semnificativa
nici īn constiinta publica, nici īn presa culturala centrala. Si lumea politica si lumea
academica au absentat, īn grade diferite, de la datoria lor.
Mai responsabila s-a dovedit Biserica Ortodoxa,
care prin aducerea la Iasi a moastelor
Sfīntului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorītorul de mir,
al carui nume l-a purtat cu cinste si marele carturar,
aduce un omagiu implicit si memoriei sale,
īntinzīnd o noua punte īntre cultura si spiritualitate,
īn duhul adevaratului ecumenism ortodox si
la īnaltimea unei autentice constiinte nationale, de la
care prea adesea ne-am permis sa dezertam
īn vremea din urma, dar la care īnca nu este
prea tīrziu sa ne īntoarcem, daca vrem sa redam lumii
romānesti un rost aducator de speranta.
http://www.romfest.org/rost/oct2003/cantemir.shtml
|
