O clipă Imaginea este tacută si scurtă: Pe o păsune, Un miel Paşte incetisor, Incântată, Mama oaie se opreşte din mestecat, Iar viaţa Se opreşte si ea sa privească. Miguel Torga

In poemul numit O clipa, un mare poet portughez, Miguel Torga, arata tandretea pe care o nutreste fata de animale. O persoana care nu este scriitor, dar este mai sensibil, loveste prieteneste vaca pe spinare sau mielul când se duce la târgul de animale, sau mângâie un iepure când se duce in vizită la tară.

Cum il putem intelege pe cetateanul obisnuit, care, imediat după aceste mângâieri se asează si se tratează cu o masă făcută din bucăţi de animal? Este ceva paradoxal, dar de inteles. Unii incă isi amintesc mesele pe care le-au mâncat pe când erau copii. Altii, care nu au memorie asa de bună, iau seama de ce fac atâtea mame si tati in zilele noastre. Cu mângâieri, săruturi si linguseală - uite vine avionul - sau trăgând copilul de urechi, acestia infundă in gura copiilor lor mâncare fată de care de cele mai multe ori copii simt cea mai mare aversiune. Ce miros, ce textură! - nu este o coincidentă că majoritatea copiilor resping carnea si peştele.

Condiţionarea, la o asa fragedă vârstă, din partea celor care ne hrănesc si ne apără de atâtea pericole, este greu de pierdut. Dureaza ani pentru a intelege că nu tot ce se invaţă de la familie, profesori, prieteni si presă este salutar pentru rasa umana.